326 matches
-
se promovează nonvaloarea, facilul și superficialitatea. Mai mult, chiar, forurile care ar trebui să apere bunul gust, îl promovează. Sunt unele reviste , chiar și “România Literară “ și USR promovează pornografia și beția.Vezi volumul premiat al lui Ion Mureșan. Unii structuraliști de la noi, și de pe mapamond, cuprinși de un sumbru entuziasm, au adoptat ca titlu teoretic comun desfințarea structurală a omului, detronarea iluziei care a făcut din acesta centrul vital al artelor și au propus, în schimb, instalarea artei pe soclul
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1491919257.html [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
începutului : - carte nomotetic-contemporană (aproape, o contemporaneitate în uz) ; - sistem referențial-reflex (poeți și poetroni de nație) ; - tirania evenimentului (cf. recursului epigramei) - Craiova la vârf de cinste: literar, istoric, afectiv (aici nu e nimic conjunctural !); - fabule, idiomuri, seme, paradox-isme, mitosofii moleculare etc. Structuralist ofuscat, poetul - căci poet este - precum și un fundamental om al culturii, I. P.-Ț. are dreptul a se interogă, în ale sale - „epigrame la minut“ - precum același Valéry: „cum să nu fiu obscur ?!“ Marcel TURCU Timișoara 6 decembrie, 2013 Referință Bibliografica
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Marcel_turcu_plumiera_de_marcel_turcu_1386718595.html [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
Eugen Simion reliefează că, în genere, criticul român este ,,un bun portretist, iar acest fapt se vede și în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalități. (...) Școala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet... și chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.” Ajuns la a doua ediție
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalități. (...) Școala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet... și chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.” Ajuns la a doua ediție, volumul (cu titlu, parcă, prea ostentativ specios și, paradoxal!, școlăresc) Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei este decodificat de Dora Lazăr (în revista Pro Saeculum
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
un studiu tenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeți, pe cât posibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puțin a monumentalelor istorii literare create de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Fritz Martini și a exegezelor fundamentale publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
și o doamnă este încrederea oarbă în birocrația educației și blocajul contabilicesc în gândirea de lemn. Sunt oameni care cred, la fel ca debutanții din toate disciplinele și ocupațiile din lume, în caracterul sacrosanct al formulei oficiale. Precum închinătorii curentului structuralist, ei se mulțumesc și se gratifică prin înlocuirea gândirii proprii, libere, naturale și bine articulate cu un schelet luat de-a gata, o grilă minimală de gând, o sărăcie de duh în sens prost, ornată de o logoree imbecilizantă, din
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului by https://republica.ro/pe-mana-cui-ne-am-dat-copiii-evul-intunecat-al-invatamantului [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
nu pricepe nimic. Numitorul comun al acestor miniștri este lipsa de libertate a spiritului și, în consecință, incapacitatea de exercitare limpede a acestuia. Copiii noștri au fost dați, în toți acești ani, pe mâna unor bricoleuri, ca să folosesc un termen structuralist, a unor împătimiți ai improvizației, a căror singură pricepere era să desfacă bicicletele cu cărbuni ale predecesorilor lor ca să le transforme în godinuri cu cuc și pile de unghii cu pene. Totul, sub cerul permisiv, gol și inaccesibil al sfintei
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului by https://republica.ro/pe-mana-cui-ne-am-dat-copiii-evul-intunecat-al-invatamantului [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe o abordare contemplativă a adevărului, în sensul că adevărul este un corespondent al realității, o realitate a cărei rațiune poate să abiliteze toți oamenii de bună credință să
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
lui Joyce (de exemplu în "Veghea lui Finnegan") se ascunde o „structură”, o țesătură complexă de referințe și trimiteri culturale, lingvistice etc. Legile care guvernează această structură, relația dintre elementele constitutive și imaginea de ansamblu sunt mai importante așadar pentru structuraliști decât conținutul textului sau orice element individual, separat de context. Conform lui Clive Hart în "Structură și motiv în Veghea lui Finnegan", „Modelele structurale din "Veghea lui Finnegan" nu pot fi respinse ca un eșafodaj estetic, folositor scriitorului, dar irelevant
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
diferitelor stiluri literare este, în cele din urmă, „un atac asupra conceptului tradițional de structură”; însușindu-și atât de multe modele structurale, Joyce demonstrează că e imposibil a fi fidel unei structuri stabile. Robert Scholes îl consideră pe Joyce un structuralist "avant la lettre", pentru că a renunțat la personajul egocentric: deși au caracter autobiografic, Leopold Bloom și Humphrey Chimpden Earwicker sunt pătrunși de individualitățile unor oameni sau figuri diferite de Joyce (prieteni și cunoștințe din Dublin, personaje mitico-literare ca Ulise, Tim
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și în miracole, fără a fi amăgit de pseudoștiințe și de teorii sofisticate. El își mărturisește credința în întruparea și învierea lui Iisus Hristos, precum și în mântuirea promisă de religia creștină, respingând ideile înșelătoare propagate „în barul hemingwayano-huxleyan” de savanții structuraliști și pozitiviști ai lumii occidentale. Dumitru crede că Dumnezeu poate alege ca mesager al puterii divine pe oricare dintre făpturile sale, oricât de păcătoasă ar fi aceasta. El respinge raționalismul și fanatismul logic al gândirii occidentale, considerând îndestulătoare doar credința
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a oricărei organizări unitare a realității. Alături de structura limbajului se dezvoltă structura profundă a culturii. Fenomenele culturale și sociale se explică sub forma unor structuri complexe având
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
doi lingviști ruși, Nicolai Sergheievici Trubețkoi (1890-1938), specialist în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în 1941 în Statele Unite. O altă școală a fost cea din Copenhaga, cu Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
o realitate sensibilă, niciodată definitivă, fiecare cititor având viziunea sa proprie, diferită de a altora. Michel Foucault (1926-1984) este poate singurul care a făcut din mișcarea structuralistă un instrument de investigație filosofică a științelor umane. Deși a refuzat eticheta de "structuralist", în "Les Mots et les Choses" (1966) el admite existența unei "structuri" în orice fenomen uman, psihologic, social etc., cu o realitate, este adevărat, incertă și intangibilă, dar efectivă și devenită inteligibilă prin organizarea logică pe care o presupune structura
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
-l pe Burgess în prima linie a romancierilor generației sale. Până în anii '70, creațiile lui Burgess deveniseră foarte experimentale, și unii critici văd o scădere a calității în această perioadă. "MF" (1971) a arătat influența lui Claude Lévi-Strauss și a structuraliștilor. "Beard's Roman Women" e considerat de mulți cel mai fără de succes roman al sau (pledoarie în favoarea sa: a fost scris în întregime pe drum, în rulota sa Bedford Dormobile). Acesta e însă revelator pe plan personal, descriind mortea primei
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
construită opera de artă. Această idée a avut o influență considerabilă în două cîmpuri de cercetare diferite, teoria muzicii și critica literară, prima prin intermediul teoreticianului musical austriacul Heinrich Schenker, cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și, apoi, Paris. Schenker afirma în tratatul său de armonie muzicală "Harmonielehre" (1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale, de unități care sînt mărite, repetate, și peste care se țese o rețea
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale, de unități care sînt mărite, repetate, și peste care se țese o rețea de relații semnificante, incluzînd un background și un foreground al mișcării muzicale. Anumiți critici structuraliști, în special Tzvetan Todorov și Roland Barthes, au încercat să perceapă unitatea operelor literare în termenii unei dezvoltări similare a unităților literare, adesea descrise în mod tendențios drept coduri dar mai bine înțelese drept teme. Aceste unități sînt în mod
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
în facultate s-a petrecut o extraordinara schimbare a argumentelor predate la cursuri și a celor abordate în cercetare, realizându-se un salt de la aspectele tradiționale existente în matematicile din perioada interbelică, către matematicile moderne, cercetate și predate în stilul structuralist, promovat de catre grupul Bourbaki. În ultimii ani ai vieții era preocupat de istoria matematicii și de probeme matematice ale filosofiei fizicii (e.g. unificarea teoriei câmpurilor fizice), urmărind în mod asiduu diversele idei legate de unitatea matematicii și sinteza științelor naturii
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
dacă această interpretare este mai adecvată sau mai puțin adecvată decât cea tradițională - fiecare epocă e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reprezentării, cu întreaga ei carieră multiseculară, se reduce acum la convenția verosimilului care nu ar mai reprezenta decât un cod, împărtășit de autor și cititor, deopotrivă. Cu alte cuvinte, celebra întrebare „Cum reușește literatura să copieze realul?” devine, din perspectiva structuraliștilor, „Cum reușește literatura să ne convingă de faptul că ar putea copia realul?”3. În „Efectul de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin excelență static - care opune originalul și copia, și că el desemnează, în primul rând, o modalitate proprie omului de a construi și locui lumea. După cum anticipam, această resemantizare și (re)îmbogățire a conceptului de mimesis - în contradicție cu postulatele structuraliștilor francezi și ale reprezentanților Noii Critici de peste Ocean - ar presupune, din perspectiva lui Frye, mai întâi de toate tematizarea legăturii dintre literatură și anagnorisis (?íáăíțñéóéò) și, implicit, a relației celei dintâi cu lumea. Celelalte concepte - adeseori ignorate de critici și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
istoric se reîntorc în atenție, permițând revizuirea statutului modurilor. Este drept că în Introducere în arhitext toate acestea lucruri nu apar explicit formulate 183. Însă cu greu am putea afirma că Genette exclude din acest repertoriu „de virtualități” - așa cum procedau structuraliștii - tot ceea ce ține de domeniul extraliterarului. Este drept că teoria genurilor se dovedește, în optica sa, utilă nu numai în delimitarea extensională a câmpului literar, ci și în furnizarea unei definiții intensionale a literaturii în specificitatea sa, însă „transcendența extratextuală
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]