27 matches
-
Categoriile lexico-gramaticale și funcția sintactică. Categoria genului. Clasificarea substantivelor după genuri. Categoria substantivelor proprii și comune. Substantive concrete și abstracte. Categoria numărului. Categoria cazului. Declinările și declinarea substantivelor. Clasificarea substantivelor după declinări și grupe. Formarea substantivelor. Procedee. Procedeul afixal (prefixal, sufixal, prefixalo-sufixal). Alte procedee (compunere). Accentul în declinarea substantivelor; ● Adjectivul. Definiție. Caracterul dependent al categoriilor adjectivale de gen, număr și caz. Clasificarea adjectivelor. Gradele de comparație ale adjectivelor. Declinarea adjectivelor. Formele lungi și scurte ale adjectivelor în limba ucraineană actuală; ● Numeralul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Categoriile lexico-gramaticale și funcția sintactică. Categoria genului. Clasificarea substantivelor după genuri. Categoria substantivelor proprii și comune. Substantive concrete și abstracte. Categoria numărului. Categoria cazului. Declinările și declinarea substantivelor. Clasificarea substantivelor după declinări și grupe. Formarea substantivelor. Procedee. Procedeul afixal (prefixal, sufixal, prefixalo-sufixal). Alte procedee (compunere). Accentul în declinarea substantivelor; ● Adjectivul. Definiție. Caracterul dependent al categoriilor adjectivale de gen, număr și caz. Clasificarea adjectivelor. Gradele de comparație ale adjectivelor. Declinarea adjectivelor. Formele lungi și scurte ale adjectivelor în limba ucraineană actuală; ● Numeralul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
e”, potrivit sistemului fonetic maghiar. Limba maghiară nu aparține grupului limbilor indo-europene iar cuvântul “Ardeal” este de origine Indo-Europeană. Până în prezent, nici un lingvist nu a reușit să dea o lămurire etimologica plauzibilă numelui "Erdély" decât prin "erdő" "pădure" cu adaosul sufixal "-ély", acesta din urmă interpretat că distorsionare a cuvântului "elve". Totuși, etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată și de Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ și cuvânt românesc" (Editură
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
sensul. Astfel sunt "voleți" „a iubi” (< „a preferă”), "jak" „puternic” (< „ce fel de?”), "posao" „treaba” (< „persoană trimisă”), "čuvati" „a păstra” (< „a percepe”), "vrlo" „foarte” (< „în mod virtuos”). În limba sârbă, procedeul cel mai frecvent de formare a cuvintelor este derivarea sufixală, mai putin frecvente sunt derivarea prefixala și compunerea, iar cea mai puțin frecvență este conversiunea. Că în română, de la un cuvânt de bază, prin adăugarea unui sufix sau/și prefix, ori suprimarea unui sufix, se formează cuvinte din aceeași familie
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a putut observa mai sus, în corpus apar adverbe în -icește care nu sunt inventariate de DOOM2; multe dintre acestea sunt însă mai vechi în limbă (de exemplu, actoricește, gramaticește, inginerește, literaricește, poeticește, scriitoricește apar în DI 1957). Și varianta sufixală -icește este productivă în limba română actuală, aceasta selectând nu numai baze adjectivale tipice în -ic sau -al, ci chiar substantive (Putin, raiting, festival); astfel, în textele postate pe internet, apar exemple precum: și tu accepți locul 1 pe lista
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
capul structurii este marcat prin faptul că ia forma bet "casă a ...", exprimând raportul atributiv. Acest mod de marcare a capului, indiferent dacă este vorba de compuse sau de sintagme, este caracteristic limbilor semitice, în timp ce în limbile turcice există mărci sufixale specifice ale posesiei, atașate regentului, chiar dacă și modificatorul poate purta un sufix explicit al genitivului, dublând marca apartenenței: tc. ev kapısı "ușă de casă" și evin kapısı "ușa casei" (ev "casă", kapı "ușă") au la finala capului marca -sı a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
grup verbe cu un comportament flexionar și funcțional foarte diferit, precum conjugarea a treia din limba franceză. Verbele din limbile germanice sînt clasificate în două grupe principale, una a verbelor slabe, care au la preterit și la participiu trecut terminații (sufixale) determinate, și una a verbelor tari, care nu au asemenea terminații și prezintă alternanțe fonetice (ablaut). La acestea se adaugă o grupă a verbelor neregulate, întîlnite și în limbile romanice, care au radicali diferiți la cele trei forme de bază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conversiunii prin vecinătate, raportul sin-tactic proiectează un statut morfologic cuvîntului. Fenomenul adverbializării adjectivelor fără marcă specială este frecvent în limba română și a devenit posibil atunci cînd s-a manifestat rigurozitatea plasării determinanților în vecinătatea determinaților, încît prezența unor mărci sufixale specifice adverbelor (ca în latină sau în greacă) nu a mai fost necesară. Uneori, devin adverbe în același mod și substantivele: se îndreaptă glonț spre el; a înghețat lemn, în asemenea întrebuințări fiind subînțeleasă o comparație (ca glonțul, ca lemnul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Grupul latin -ct-, de exemplu, a fost modificat prin evoluție în rom. pt, it. tt, fr. it, sp. ch și pg. it, în vreme ce, în împrumuturile neologice el ar trebui redat ca atare, fiindcă nu face parte din structurile desinențiale sau sufixale, afectate de obicei în procesul adaptării. Situația se prezintă într-adevăr astfel în marea majoritate a cazurilor, încît, în franceză, există cuvîntul moștenit lait și neologisme precum lacté (produits lacté), lactase, lactique, lactomètre, lactose. În mod asemănător, nuit, care este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care determină la rîndul lui un substantiv, elementul adverbial ajunge adjectival: e o fată trăsnet (= e o fată grozavă ca trăsnetul). 68 Limba română are desigur și mărci sufixale pentru adverbe, dintre care cea mai frecventă este -ește. 69 Prin formă și prin conținut, sufixoidul -weise se apropie de substantivul das/die Weise "fel, chip" , constatîndu-se astfel o similitudine cu -mente din limbile romanice occidentale, care pornește de la mens
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
racket/-ți, *ranger-i, *rapper-i, *rocker-i, *roller-i, *senzor-i, *sponsor-i, *stabilopod/-zi, *steward/-zi, *stripper-i). În cazul variației libere masculin - neutru, una dintre variante aparține aceluiași tipar masculin în -i (*itemi/itemuri/iteme). Unele creații sufixale din domeniul profesiilor actuale, împrumutate sau create pe teren românesc, aparțin aceluiași tipar flexionar (DOOM2: *finanțist - finanțiști, *patiser - patiseri, *surfist - surfiști; DTP: beautician/cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sponsoriza - *sponsorizare etc.). Ba mai mult, crește numărul formațiilor abstracte în -re fără bază verbală, formate direct de la substantiv + -izare (ambasadorizare, cocacolizare, cotidianizare, diasporizare, dolarizare, pedeserizare, peunerizare, ciorbizare, văcăroizare etc.; apud Stoichițoiu-Ichim 2001: 28, 29); - inventarul mereu îmbogățit al formațiilor sufixale în -(i)tate. Toate dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
la Plinius. Având în vedere alternanța l/r, formele Aria și Ariens, denumiri antice pentru populația Indiei (vezi GE, art. Inde), sunt egale cu Alai și Alanoi. Aceste forme, împreună cu gali, celți, welsh, valah, Galiția, Halici etc., reprezintă evoluții diferite, sufixale și prefixale, ale miezului lichid. Vocalizarea lui l în formele sufixate cu n și contragerea cuvântului (cf. rs. pólon „plin” cu srb. pun) au dus la apariția formelor uni, huni, ven(eți), hani etc., prin rotacizarea lui n au rezultat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forme prezența lui iot (j) se datorează unui l moale, care alterna cu l dental: sl. vol, rom. bou (bos/βους), aflat în alternanță cu r: alb. pyll „pădure, mult, abundent”, sl. bor „pădure de conifere”. Prin augmentarea prefixală și sufixală a miezului lichid l/r au rezultat forme ca lat. alo „a face să crească, a hrăni, a îngriji, a fortifica”, aro (αρόω) „a lucra, a cultiva, a ara”, vgr. αλικία, ηλικία „vârstă, înălțime”, germ. alt, engl. old „vechi, bătrân
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
19)-(20). Astfel, articolul nu se realizează ca afix atașat constituentului care ocupă prima poziție a grupului nominal, ci se realizează ca sufix al substantivului-centru, fiind precedat de adjective prenominale (19) (deși adjectivele prenominale prezintă opțiunea de a purta articolul sufixal), de cuantificatori (20) (Nicolae 2013a, 2015a) sau de genitive prenominale (21). Acest tipar este mai rar, însă este atestat în toate cele trei secole ale românei vechi (Stan 2013: 31) în texte originale și în traduceri; apare rar și în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
moșilor limba(PH.1500−10: 18r) Construcțiile cu articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește o relație de ACORD cu poziția D.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rare în româna veche, sunt eliminate de structurile în care demonstrativul slab cel se gramaticalizează ca articol hotărât liber (e.g. pentru (166c), echivalentul modern, care deja circula în limba veche, este cele zece cuvinte (=porunci)), în distribuție complementară cu articolul sufixal în româna modernă (Cornilescu 2004), proces deja în desfășurare în româna veche (Nicolae 2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stabilită între două sau mai multe expresii); * sinonime lexico-frazeologice: băgare de seamă atenție, din cauză că deoarece (sinonimie stabilită între un cuvânt și o expresie); * sinonime prefixale: a reciti a răsciti, necompetent incompetent (sinonimie stabilită între componente ale cuvintelor aici, prefixe); * sinonime sufixale: floricică floricea (sinonimie stabilită între componente ale cuvintelor aici, sufixe). * la nivel morfologic sinonime morfologice: va pleca o să plece are să plece o pleca a pleca; foarte rar rarisim etc.; * la nivel sintactic sinonime sintactice: A votat favorabil pentru el/ favorabil
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu nominativul, așa cum se întâmplă în georgiană. Legate (2008: 56) arată că absolutivul este o generalizare greșită, care ascunde o mare varietate de tipare de marcare cazuală. Legate (2006b: 151) a formulat următorul argument: în timp ce toate celelalte cazuri sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic "default". Explicația formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru limbile cu partiție bazată pe ierarhia nominală. Existența limbilor de tip (a) demonstrează relațiile apropiate, dar imperfecte dintre Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este un fenomen morfologic, sintactic și semantic. Matsuzaki (2001: 7−8) preia de la Jacobsen (1982113, 1992114) ideea că există corelații regulate între marcarea morfologică și cea semantică: dacă un membru al perechii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3, nu și dacă sunt pronume de persoanele 1 și 2. Morfologia acordului pronominal urmează tiparul nominativ la orice timp−aspect. Nu are decât prefixe pentru persoanele 1 și 2. La persoana 3 (grupuri nominale și pronume), acordul se face sufixal, printr-un morfem sincretic conținând informațiile de timp și de număr. Mărcile de acord sufixal nu sunt strict personale, ci flexionar-temporale. Pronumele pline de persoanele 1 și 2 sunt diferite de toate celelalte nominale, pentru că nu au mărci cazuale explicite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tiparul nominativ la orice timp−aspect. Nu are decât prefixe pentru persoanele 1 și 2. La persoana 3 (grupuri nominale și pronume), acordul se face sufixal, printr-un morfem sincretic conținând informațiile de timp și de număr. Mărcile de acord sufixal nu sunt strict personale, ci flexionar-temporale. Pronumele pline de persoanele 1 și 2 sunt diferite de toate celelalte nominale, pentru că nu au mărci cazuale explicite. Cazurile morfologice nominativ și acuzativ sunt atribuite pronumelor de dialog, pentru că acestea, spre deosebire de grupurile nominale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
într-o anumită clasă determină apariția sufixelor "posesive" sau a celor "relaționale". Există un singur set de mărci de persoană, care apar cu nume, cu verbe și cu postpoziții, fiind derivate de la forme pronominale libere. Modul și timpul se exprimă sufixal. Nu există auxiliare. Schimbările de valență sunt marcate prin prefixe sau prin sufixe. Argumentele nominale și cele pronominale sunt în distribuție complementară. Cazul ergativ are aceeași flexiune cu a locativului. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de mod și de semantica
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv (nemarcat) și perfectiv (marcat sufixal). Influența engleză face ca valorile aspectuale să alunece spre valori temporale. Prezența obligatorie a agentului în cazul aspectului perfectiv. Valorile de diateză nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv (nemarcat) și perfectiv (marcat sufixal). Influența engleză face ca valorile aspectuale să alunece spre valori temporale. Prezența obligatorie a agentului în cazul aspectului perfectiv. Valorile de diateză nu se exprimă sintactic, ci lexical. Verbele primare, nesufixate, se împart în două clase: cele care acceptă prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]