8 matches
-
erau cu oameni vechi și falnici, veniți parcă din altă lume. Despre-ale tale sfinte vremuri, de dinaintea mea în viață, când erai fată mare-acasă și cea mai mândră, mai semeață, cum te curtau crai fără număr: neghiobi, tonți, îngâmfați, urâți, tu, sărmănică fetișcană, n-aveai la cin’ să te mai uiți! Până-ntr-o zi, pe înserate... veni și Gheorghe mult visat, era frumos și vrednic tare, un neaoș 'nalt, bine legat, viteaz în fapte și destoinic, la minte, vorbă închegat, n-
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1464906795.html [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
a părut mărul amar. Amanta care atenta la timpul și gândurile sale, l-a înrăit. Iar Caroline, dedată sentimentului plin de sacrificiu, a ieșit din această istorie zdrobită. O verișoară de-a ei, care a întâmpinat-o în Irlanda, scria: ,,Sărmănica, arăta îngrozitor; a slăbit atât de tare, încât a rămas din ea doar pielea și oasele, iar ochii îi ard ca în febră. Se pare, e aproape să-și iasă din minți! Mătușa zice uneori că chiar e nebună.” Byron
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1478647470.html [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
și coana Zitta au părut în prima clipă surprinși, prefăcându-se că nu le-a trecut prin minte așa ceva. Vai, Nicule, dar fata-i prea crudă, prea tinerică. S-o întrebăm și pe dânsa. Să ascultăm ce-o să zică ea, sărmănica. Trebuie să-și dea și bacalaureatul. Apoi, negreșit, s-au lăsat convinși. Și-n toamnă, pe la sfârșitul lui octombrie s-a făcut nuntă mare și frumoasă. A fost tocmit să cânte și-a venit de la Fălticeni Alexandru Bidirel cu orchestra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și iar tăcu. „De o bună bucată de vreme, o rodea un gând... Vorbele învățătorului nu-i dădeau pace..”.. dă-l, leli Ioană pe Gheorghe la școală... dă-l, leli, că-i tare silitor și are cap sănătos..!” Se frământa sărmănica de ea, zi și noapte, cu vorbele învățătorului.. și, nu spunea nimănui. Ziua, sub șopron, se sfătuia cu vaca, Florica, și cu cele trei oițe, sângura noastră avere, iar noaptea... cu tata.. cu bietu’ tata!.. Eu o auzeam cum se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu biberonul... sărmănica fată, numa‟ Dumnezău Sfântu‟ știi ci soartî o așteaptî... și cu un oftat adânc intră în casă. Îl simțeai că femeia lui, Lina, încă e vie într-însul... asta se vedea din gândurile lui. CAPITOLUL II Un an de neutralitate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]