37 matches
-
a maestrului au trebuit să se adapteze înțelegerii organice, proporțiilor și fidelității în redarea anatomiei unui model de armură al secolului XVI. Între celelalte exponate, armura de doi metri se distinge printr-un impact estetic special și o formă de tactilitate în care profesionalismul, talentul, inspirația, dar și profunzimea prelucrării aliajului pot fi citite de către privitor exact cum se citește amprenta digitală, pentru că maestrul a realizat o armonie perfectă între înălțime și soclu, între tehnică și model, între controlul riguros și
ARMURA DIN CAREUL DE ARME de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Traian_duta_armura_din_careul_de_arme.html [Corola-blog/BlogPost/350618_a_351947]
-
și lui Morton Rapp din Ontario. Ministrul flamand Sven Gatz l-a numit pe Dirk Braeckman pentru organizarea Pavilionului Belgiei. Acesta va etala numai opere inedite. În fotografiile sale enigmatice, Braeckman creează o lume izolată, închisă în care se combină tactilitatea și textura, distanța și intimitatea. Imaginile lui monumentale nu intenționează să povestească ceva, dar sugerează o multitudine de povești. Texturile, materialele și suporturile diferite pe care le experimentează îi permit căutarea efectelor de supraexpunere sau de subexpunere prin diverse tiraje
“Viva Arte, Viva” este deviza Bienalei de artă contemporană de la Veneția by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105554_a_106846]
-
stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria ș. a. Toate aceste semne, culese de ființa morală, dar și de simțuri (să se vadă ciudata prezență a mâinilor, care evocă nu doar tactilitatea: “Câteodată mâinile noastre tac îndelung/ Acoperindu-se de mirare...”), sublimate, esențializate, la răstimpuri, în ecou, izbutesc, în cele din urmă, să reconstituie, cât de cât, sensul risipit, ancestrala “vatră cu stele” (ce absoarbe, în polisemia ei, spațiu, timp și stare
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/In_cautarea_sensului_pierdut_cuvant_eugen_dorcescu_1333376369.html [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
și tactila. Mulțimea reprezentărilor video explicitată prin mulțimea formelor și mișcărilor separă realitatea în imagine, aceasta este majoritară că prezența, diversitate structurală, relaționala și dinamica și are cea mai mare importanță pentru subiect. a în imagine, sunet, gust , miros și tactilitate cuprinde lumea fenomenala a subiectului. În ordine descrescătoare a informației oferite și particularității modale și interactive urmează realitatea audio, lumea diversității sunetelor de toate înălțimile, modulările și intensitățile percepute. La diversitatea și complexitatea dinamică a formelor imagine și sunet, se
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
de prelucrare și receptare a modalităților moderne de expresie. Un exemplu în acest sens stă „"Portretul de fată"” în care transpare apropierea de decorativismul stilului Art Nouveau. Atenția și cucernicia cu care sunt tratate elementele, reprezentarea plină de simț al tactilității cum sunt: senzualitatea discretă a gurii, frăgezimea pielii, moliciunea catifelei și strălucirea părului, sunt demne de marii maeștrii. Tonurile luminoase afișate de cromatica veselă, accentuează prospețimea lucrării în ansamblu. Trăsăturile copilăroase și delicate ale fetiței, sunt realizate genial, cu duioșie
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
putere și manipulare. Cunoașterea corpului, la nivel fiziologic și științific, e o formă de emancipare societala. Cred că valentă asta intervenționista în social poate fi un demers politic în ceea ce-mi propun, în zona de fizicalitate, de senzorialitate, de tactilitate, care e ignorată voit de societate. Și democratizarea acestei zone, poate, într-o sfera mai accesibilă a artei contemporane care este, să fim serioși, accesata, în general, de oameni pregătiți, care au anumite cunoștințe culturale, ceea ce limitează sfera de adresabilitate
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
sfera de adresabilitate. În The Agency of Touch, unul dintre scopuri este să propun un cadru accesat de categorii sociale care au mai puțin contact cu arta. Pentru mine e un tip de angajare în social și în politic. Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează. Ce-nseamnă să-ți cunoști corpul? Să știi cum funcționează somatic, cât de interconectate și interdependențe sunt sistemele. Pentru că e un mecanism atât de complex, pentru ca totul se petrece în interior, putem
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
verificate. La prima vedere, formele sale derutează, trimit spre altceva și, dacă rămîi exclusiv în spațiul artei, ele par proiecte pentru structuri tridimensionale, un fel de pictură de sculptor care urmează a fi extrasă din convenția planului și împlinită în tactilitatea volumelor. Imaginile se construiesc oarecum previzibil, prin decupajul puternic al unui centru, de cele mai multe ori figurat în coduri antropomorfe, pe un fundal neutru sau foarte puțin individualizat, al cărui scop imediat pare a fi doar susținerea motivului. Și aici avem
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
generație, veracitatea acestei ontologii chenotice a donației. Retorica binelui constă, așadar, într-o viziune la fel de importantă cât toate cuvintele care îi compun exegeza. Recunoștința și recunoașterea în fața bunătății fundamentale a creației presupun transfigurarea percepțiilor printr-o sinteză sacramentală între registrul tactilității și sfera vizualului, domeniul auzului și domeniul euharistic al gustului. Bunătatea creației este un reflex al iubirii perihoretice dinăuntrul Treimii: „Dumnezeu este iubire” (1In. 4,8), fără efort, epuizare și exterioritate. Recunoașterea acestei revelații însă n-ar putea rezista fără
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alte cuvinte, că esențialul primilor ani de creștere se ascunde într-o experiență de ordin poetic sau liturgic. Poezia absoarbe natura metaforică sau metonimică a raporturilor dintre cuvinte și lucruri. Dimensiunea liturgică ține de bucuria ritualului, de centralitatea olfacției, importanța tactilității și forța incantației magice într-o lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-un fel sau altul, adolescența îngroapă această stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
99). Gruber a descoperit la Beldiceanu un veritabil complex de asociații senzoriale, nu numai audiție colorată; astfel, la fiecare literă, simțea un gust deosebit, un pipăit, o temperatură, o rezistență și o motilitate deosebite, având în același timp gustație, olfacție, tactilitate, temperatură, rezistență și motilitate colorată. "Și Beldiceanu s'a supus unor experiențe, unor cercetări asupra minții lui, care au contribuit să-l desechilibreze complet. Om normal, nu era Beldiceanu" (Gorovei, 1930, p. 97). Stil și gîndire. Începuturile psihologiei literare în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
doar ceea ce este foarte important, lăsând de-o parte un apreciabil număr de fapte și explicații. Audiția colorată este doar o formă de asociere dintre senzații dintre multe altele. Astfel, există vedere colorată, alte forme fiind gustația colorată, olfacția colorată, tactilitatea colorată temperaturile și rezistențele colorate, motilitatea colorată. Conform opiniei sale, studiul prezentat dă o "idee exactă" asupra ansamblului de fotisme și cromatisme. Sunt făcute referiri la originea acestor ultime două noțiuni. Astfel, termenul de fotism a fost introdus de către Bleuler
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
asupra căruia s-au făcut cercetările, poetul român Neculai Beldiceau. Aceste calități au fost prezentate în portretul pe l-am realizat anterior în prezenta lucrare. Nu sunt analizate doar cromatismele, ci și fonismele, adică vedere auditivă, gustație auditivă, olfacție auditivă, tactilitate, motilitate, temperatură și rezistențele auditive. Ele sunt expuse în următoarea schemă: Privind schema de mai sus, ne revine în minte caracterizarea făcută de Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif din Portrete referitoare la puterea extraordinară de sistematizare a lui Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
unor elemente etc. Un asemenea termen este și cel pe care-l propunem. Dicționarele sunt decorative, nu te obligă să le citești, fascinează și înspăimântă, promit totalitatea, trezesc apetituri, captivează. Farmecul unui dicționar "clasic" constă în senzația de materialitate, de tactilitate, de olfacție a tiparului. Bucuria este satisfacția născută din imaginea unui lucru trecut, înregistrat împotriva în-doielilor noastre, exprimând o expansiune sufletească, o trecere a omului de la o mai mică la o mai mare desăvârșire. Altfel spus, bucuria este pasiunea prin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Ion Nicodim: Tactilitate, imanență și grație Deși a început ca pictor și s-a afirmat în cea mai dificilă dintre epocile artistice ale secolului trecut, și anume în plină ofensivă propagandistică a anilor cincizeci, Ion Nicodim este esențialmente un creator de spectacole vizuale
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
desfășurarea unui discurs. Înrudit, pînă la un punct, cu Ion Bitzan, el defuncționalizează, golește de orice conținut previzibil obiectele pe care le indentifică, transformînd expresia, materialitatea, o monumentalitate subtilă și intrinsecă motivului, la care se adaugă o enormă forță a tactilității, în adevăratul mobil al gîndirii plastice și în sursa reală a creativității. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, lumea vegetală sau diverse obiecte de-a gata, printr-un mimetism dus pînă la halucinație
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Înseamnă de fapt să rămâi modest în fața cuvintelor și să încerci să transformi handicapul în avantaj. Intr-un fel, sunt ca un orb obligat, pentru a naviga prin lume, să-și dezvolte cât mai mult celelalte simțuri: mirosul, gustul, auzul, tactilitatea. Eu știu că până la sfârșitul vieții voi scrie într-o franceză fragilă, dar în jurul acestei fragilități mi-am forjat un stil și o metodă de explorare a lumii. Acum scriu un roman în franceză... După ce am ajuns în Franța, în
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
de obiect, gestul exterior de cutremurul din adîncuri și vocația creatoare de insațiabilitatea colecționarului, ei reușesc să aducă în același plan, așa cum o făcea și Ion Bitzan, într-un alt registru și cu alte instrumente, spațiul și timpul, memoria și tactilitatea, încremenirea și mișcarea. În acest vast univers, care se autogenerează cu forța irepresibilă a unui organism viu, toate granițile impuse de suficiența privirii și de limitele unei gîndiri excesiv de obediente se abolesc de la sine și creează premisele unui alt mod
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
foamea de spațiu. Sau, mai exact spus, foamea de concret, foamea abstracțiunii concretului, dacă-mi pot permite să spun astfel, foamea purității concretului, foamea geometriei concretului, foamea existenței concretului de dincolo de simțurile noastre. Așadar, într-un cuvînt, am renunțat la tactilitate, am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de ,,construcție", așa, între ghilimete. Rămînînd în plan, dar nesatisfăcîndu-mă planul, am făcut obiecte. Nu rondes bosses, ci obiecte bidimensionale, adosate, care aveau o puternică emergență către privitor: uși, ferestre
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
prin statutul lor obiectiv, prin natura lor elementară, cît și prin funcția lor practică, sînt materii brute, esențe constitutive ale lumii tangibile și, în esență, ele nu sînt disponibile pentru discursuri cochete și efecte ornamentale. Ele determină structuri, volume și tactilități, definesc spațiul și încorporează o sensibilitate frustă, însă refuză autonomizarea suprafețelor ca prezență în sine, bidimensională și opacă. Sub impactul noilor experiențe din spațiul artelor, mijlocite, în special, de tehnologiile noi, și în cadrul unei lecturi postmoderne a realului și, în
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
devine tactilă ca orice obiect al lumii nemijlocite. Lemnul și metalul, adică suporturile materiale cel mai des folosite, ajung indiferente ca substanță și se preschimbă în simple vehicule pentru energia mentală căreia li se asociază. Oricîtă grijă se manifestă pentru tactilitatea lor, pentru expresia suprafețelor sau pentru așezarea în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
și chiar de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar acest lucru nu se întîmplă nici gratuit
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]