16 matches
-
Marea Neagră De când nu v-ați mai bucurat de un cireș înflorit primăvară sau de când nu ați mai alergat să prindeți în parc rădaște, bondari, fluturi codită rândunicii? Am pierdut și noțiunea de Alces alces alces, Antilopa Saiga, Saiga tatarica tatarica, tarpanul, Calul Sălbatic European, Equus ferus ferus, colunul, Măgarul Sălbatic Mongol, Equus hemionus hemionus, Marmota de stepa, Marmota bobak, Brebul, Castorul European, Castor fiber, Bourul, Bos primigenius, Zăganul, Vulturul Bărbos, Gypaetus bărbătuș, Dropia, Focă de Marea Neagră... Cine dintre copiii noștri știu
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Noi_cei_care_nu_stim_nimic_.html [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
a contribuit la formarea unei faune sălbatice felurite în Moldova. Cu toate acestea, datorită creșterii utilizării terenului pentru agricultură și datorită extinderii orașelor, fauna este în prezent mult mai saracă. Peste 45 de specii de mamifere (urși, bouri, zimbri, elani, tarpani, biberi etc.) și numeroase specii de păsări au dispărut în secolele trecute. În pofida acestui fapt, fauna din prezent are mai mult de 400 de specii de vertebrate. Preponderent specii care apar de asemenea și în România și Ucraina, și în
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
pe când cea poloneză a suferit unele imixtiuni, prin construcția unor clădiri ce aparțin Administrației Naționale și a unui Muzeu al Naturii. În dorința lor de a salva cât mai multe specii, polonezii au populat pădurea și cu o herghelie de tarpani. Ultimul exemplar aflat în libertate, din această specia care stă la originea calului domestic, a fost ucis în secolul al XVIII-lea. Revenirea tarpanilor la climatul de existență inițial era urmărită cu multă atenție de specialiștii în domeniu, care caută
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
de a salva cât mai multe specii, polonezii au populat pădurea și cu o herghelie de tarpani. Ultimul exemplar aflat în libertate, din această specia care stă la originea calului domestic, a fost ucis în secolul al XVIII-lea. Revenirea tarpanilor la climatul de existență inițial era urmărită cu multă atenție de specialiștii în domeniu, care caută, prin metode specifice de hrănire a acestora în cadrul lor natural de existență, să le redea caracterele inițiale ale fostei specii sălbatice. În anul 1977
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
fost demult animale domestice, dar au scăpat și s-au întors la o stare aparent sălbatică. , pe de altă parte, nu a fost niciodată domesticit cu succes. Au existat mai multe ecvide nedomesticite niciodată, printre ele numărându-se de exemplu tarpanul. Cele mai multe au dispărut însă, iar calul lui Przewalski și anumite subspecii de hemion au rămas singurii cai cu adevărat sălbatici din lume. Poliakov, care a afirmat că animalul e o specie de cal sălbatic, i-a dat numele oficial de
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
că nu ne facem norma, dacă ai spus cel mai mic lucru și nu ne lași să ne descurcăm cum vrem noi, indiferent ce se Întâmplă cu cel pe care l-ai turnat, cel care rămâne Îți ia gâtul cu tarpanul. Nu discutăm!”. Mai târziu, când aveam cazmale În mână, i-am spus: „Și cu cazmaua se poate lua gâtul!”. Ne-a spus mult mai târziu că Într-adevăr s-a speriat atunci și ne-a crezut. Probabil că și din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cerut să ieșim din rând și nu ne-am dus spre ei... Am zis: „Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă În toți!”. Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui a fost că nu a fost nimerit cu tarpanul de Gheorghe, că dacă Îl nimerea cred că Îl reteza. Gheorghe era un tip puțin mai săltat, dar aproape pătrat. Muncise atât de mult la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui, Mihai, făcea liceul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care Începea să se arate așa, câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul În legătură, Îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier Însă, care ne Însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, În general cei care erau bătrâni și care nu puteau să meargă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis, noi cei din grupa noastră: Ia, stai mă, să-i aranjăm! Ce, ăștia chiar sunt mai deștepți decât noi!? Ne lăsăm călcați în picioare de niște analfabeți?" Pe poteca pe care veneau, nu prea lată, am tăiat gheața cu tarpanul efectuând o tăietură discretă, neobservabilă, mai ales că am acoperit tăietura cu zăpadă, care era destulă. Am tăiat gheața, pe o lungime de 2 metri și pe lățimea de 90-100 de cm, și ne-am dus și ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că nu ne facem norma, dacă ai spus cel mai mic lucru și nu ne lași să ne descurcăm cum vrem noi, indiferent ce se întâmplă cu cel pe care l-ai turnat, cel care rămâne îți ia gâtul cu tarpanul. Nu discutăm! Mai târziu, când aveam cazmale în mână, i-am spus: Și cu cazmaua se poate lua gâtul! Ne-a spus, mult mai târziu, că într-adevăr s-a speriat atunci și ne-a crezut. Probabil că și din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cerut să ieșim din rând, și nu ne-am dus spre ei... Am zis: Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă în toți! Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui a fost că nu a fost nimerit cu tarpanul de Gheorghe, că dacă îl nimerea cred că îl reteza. Gheorghe era un tip puțin mai săltat, dar aproape pătrat. Muncise atât de mult la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui Mihai făcea liceul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care începea să se arate așa câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul în legătură, îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier, însă, care ne însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, în general cei care erau bătrâni, și care nu puteau să meargă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dimensiunea de agrement și întrețin atracția lor turistică. În literatura de specialitate („Omul sau natura“ de Ed. Bonnefous) se citează parcul Bialowieza din nord-estul Poloniei datorită căruia mai putem vedea zimbrul care altădată stăpânea aproape întreaga Europă, elanul și calul tarpan. Parcurile Grand Paradis din Alpii italieni și de pe Valea Engandine (Elveția) au făcut posibilă salvarea caprei ibex și perpetuarea populațiilor de cerbi, capre negre și răpitoare. Ideea de conservare a patrimoniului natural a cucerit între timp toate continentele, iar problema
Agenda2003-20-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281028_a_282357]
-
valuri purtate de-a lungul țărmului, astfel că dă iluzia curgerii spre undeva și Ștefan gândi în acea clipă, jură mai degrabă, că va face negreșit o călătorie la marea cea mare, poate împreună cu mai marii hergheliei porniți să cumpere tarpani sau misiri de la hoții de cai din Dobrogea, ori cu olarii cei fermecați, care frământă lutul în gropi cu picioarele goale... Pe Ștefan chiar îl bătuse gândul de mult să plece cu olarii în lume sau cu dubălarii în atelierul
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De cele mai multe ori, bărbații sînt "masculi", iar femeile, "trăpașe"; erotismul e fin distilat, are o limită vizibilă/invizibilă, cum e privirea (și imaginarul) personajului antologic din proza Pielea ei de tarpan sălbatic. Portretul se pierde într-o idee, referentul rămîne mereu lumea lui Vasari (un personaj seamănă cu Van Gogh, un altul cu Picasso, majoritatea cu pictorul-narator al jurnalelor lui Val Gheorghiu); chiar și autoportretul scris/pictat al unui prozator original
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
ani, cele mai reprezentative păduri au fost decretate rezervații naturale (ex., pădurea Letea - pe nisipul de la gurile Dunării; codrul Slătioara din Bucovina; pădurea regală Sinaia, pădurile din Retezat). Dimitrie Cantemir amintea în lucrarea sa Descriptio Moldaviae animale precum: bourul, zimbrul, tarpanul (calul sălbatic basarabean) - specii dispărute între timp. În România au dispărut în ultimele secole câteva specii de mamifere și păsări, în special răpitoare mari (Tab. 4). Au dispărut deja 74 specii de plante, 39 sunt amenințate, 171 sunt vulnerabile iar
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]