7 matches
-
special să păstreze literatura toscană ferită de influențe străine. Înlocuirea vechii comedii italiene de dramele lui Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să învingă eforturile societății. În 1757, Gozzi venea ca salvator, publicând poemul satiric "La tartana degli influssi per l'anno 1756" și comedia "Dragostea pentru Trei Portocale" în 1761, o parodie a stilului celorlalți doi poeți, bazată pe o poveste. Ca să fie jucată, a obținut serviciile trupei de actori Sacchi, care, datorită succesului pieselor lui
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau câte trei sute de persoane pe o tartană care nu dusese niciodată mai mult de o sută. Tatăl meu a refuzat, încă de la sosire, să se amestece cu mulțimea. De sus de pe cal, și-a plimbat agale privirea jur-împrejurul portului, îndreptându-se apoi spre o căsuță mică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o căsuță mică din lemn, de pe pragul căreia un om bine îmbrăcat l-a primit cu amabilitate. L-am urmat de la distanță; ne-a făcut semn să ne apropiem. Câteva clipe mai târziu, eram confortabil așezați peste bagaje într-o tartană goală, la care am ajuns trecând pe o pasarelă care a fost scoasă în urma noastră. Omul, care nu era altul decât fratele lui Hamed, conducea vama din Almeria, sarcină pe care castilienii încă nu i-o retrăseseră. Vasul îi aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din carne pe care ni le trimisese gazda noastră. Încă din zori am fost treziți de țipete și de înghesuială. Zeci de oameni care vociferau, femei înfășurate în văluri albe sau negre, copii scâncind sau năuciți luau cu toții cu asalt tartana noastră. A trebuit să ne ținem încleștați de bagaje ca să nu fim dați la o parte. Sau chiar azvârliți peste bord. Când vasul a început să se îndepărteze de coastă, mama m-a strâns cu putere la piept. În jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă furtuna creștea în inima alor mei. Hamed dezrobitorul aranjase bine lucrurile, Dumnezeu să-l ierte. Când coasta Andaluziei n-a rămas în urma noastră decât ca o dâră subțire de remușcare, o femeie a dat fuga spre colțul nostru de pe tartană, trecând cu ușurință peste bagaje și călători. Mersul ei vesel nu se potrivea cu îmbrăcămintea făcută din văluri atât de întunecate, atât de groase, încât ne-ar fi fost tuturor greu s-o recunoaștem dacă Mariam n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
loc vălul, în pofida prafului de pe drum. M-am întors spre ea și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp. Nu era mai puțin bucălată decât atunci când o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]