45 matches
-
(gr. Μπουζουκι), este un instrument muzical cu coarde ciupite de origine greacă. Instrumentul are ca precursori un vechi instrument bizantin numit tabura și instrumentul turcesc numit saz. are un corp oval și o tastieră (grif) foarte lungă. Partea frontală a cutiei de rezonanță este de obicei plată și de cele mai multe ori este ornamentată cu sidef. Timbrul instrumentului este metalic, percusiv. Sunt folosite corzi duble, acordate astfel: re, la, fa, do; corzile pereche sunt foarte
Bouzouki () [Corola-website/Science/308489_a_309818]
-
largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul românesc, unde instrumentul a pătruns târziu, recunoaște următoarele denumiri pentru contrabas: bas (vezi articol), broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificație, se va numi
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera ambelor instrumente erau montate bare metalice (, , , , - uneori se foloseau în locul barelor, ațe speciale înnodate în jurul gâtului, mobile și pretabile la acordaje variate), împărțind-o astfel în semitonuri și înlesnind formarea sunetelor. În afara instrumentelor amintite, altele asemenea cu arcuș folosite în
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
răspândit. Forma contrabasului actual se deosebește întructva de instrumentele din familia violei da gamba. Corpul său se subțiaza în sus, curbura de la mijloc fiind mai pronunțată. Cele patru coarde se acordează în cvarte. Mai nou, pe instrumentele prevăzute cu o tastiera lată se pune și o a cincea coardă (progresele tehnice făcute în construcția instrumentelor permit acest lucru, problema tensiunii și a stabilității acordajului fiind rezolvate). Acea a cincea coardă are de obicei înălțimea la o terță mare sub coarda cea
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
vor fi transferate și altor metri - un exemplu cunoscut este "Take Five", piesa cvartetului condus de Dave Brubeck): Jazz-ul aduce în atenție două tehnici de execuție folosite mai rar de contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră, la instrumentele de suflat și, mai rar, la voce. Glissandi falși microtonali sunt mai puțin frecvenți și pot fi interpretați instrumental sau vocal. În imagine, glissandi propriu-ziși (rândul de sus) și aproximativi (jos) au fost notați literal în diverse culori
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
cu neputință notarea in extenso a unui glissando propriu-zis; prin urmare, ea se va face în mod simbolic (cum s-a arătat în figura de mai sus, primul portativ). Instrumentele capabile să realizeze glissando propriu-zis sunt: instrumentele cu coarde și tastieră (fără bare: familia viorii, familia violei, diverse instrumente populare; cu bare: chitară, sitar), trompeta cu culisă și trombonul (cu culisă), timpanul, ferăstrăul, undele Martenot, teraminul ș.a. Acestora se adaugă sintetizatoarele, care pot realiza glissandi și portamenti servindu-se de rotița
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
în cazul pasajelor executate în viteză. Singura tehnică valabilă pentru toate instrumentele din familia tanburului (cu o construcție similară chitarei) și a lăutei (instrumente cu gâtul scurt, de altă proveniență) este cea folosită și la alte instrumente cu coarde și tastieră (viori, viole): atacarea corzii, urmată de alunecarea mâinii pe tastieră (denumirea efectului în limba engleză este "slide"). Eficacitatea tehnicii diferă de la un instrument la altul; de pildă, la mandolină folosirea ei este foarte limitată (o variantă poate fi ciupirea corzilor
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
toate instrumentele din familia tanburului (cu o construcție similară chitarei) și a lăutei (instrumente cu gâtul scurt, de altă proveniență) este cea folosită și la alte instrumente cu coarde și tastieră (viori, viole): atacarea corzii, urmată de alunecarea mâinii pe tastieră (denumirea efectului în limba engleză este "slide"). Eficacitatea tehnicii diferă de la un instrument la altul; de pildă, la mandolină folosirea ei este foarte limitată (o variantă poate fi ciupirea corzilor în mod repetat pe măsură ce mâna înaintează pe tastieră - așadar, o
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
mâinii pe tastieră (denumirea efectului în limba engleză este "slide"). Eficacitatea tehnicii diferă de la un instrument la altul; de pildă, la mandolină folosirea ei este foarte limitată (o variantă poate fi ciupirea corzilor în mod repetat pe măsură ce mâna înaintează pe tastieră - așadar, o combinație cu efectul de tremolo). În cazul chitarei, există mai multe posibilități pentru executarea de glissandi și portamenti, nespecifice însă repertoriului cult (clasic). Controlul nu foarte precis oferit de maniera prezentată mai sus determină aplicarea acestor tehnici oferite
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
de "bend" este folosită pentru mult timp, se poate adăuga notația "hold" (en. „a ține”). O altă variantă este creșterea sau slăbirea tensiunii tuturor corzilor deopotrivă. Chitarele acustice și unele chitare electrice nu pot realiza această tehnică decât prin îndoirea tastierei (cu ajutorul degetului mare, care împinge din spatele ei) sau prin arcuirea feței de rezonanță (evident, nu în cazul chitarelor electrice "solid body"), prin apăsarea puternică cu mâna care ciupește. Totuși, efectele sunt foarte limitate ca întindere. Cele mai multe chitare electrice, însă, au
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
cel mai înalt flajeolet pe care-l poate pune în rezonanță corpul instrumentului, ci sunetul cel mai acut care se poate produce cu arcușul ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la capătul dinspre corp al tastierei. (În acest caz, ambitusul se poate modifica doar prin adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
folosește mâna cu care scrie pentru ciupirea corzilor; degetele celeilalte mâini vor apăsa corzile pe taste, pe rând sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implică un alt fel de coordonare din partea creierului. Raționamentul este valabil pentru toate instrumentele cordofone cu tastieră (de exemplu, cele din familia viorii, familia violei, lăuta etc.), singura diferență în cazul instrumentelor cu arcuș fiind un set diferit de gesturi pentru mâna care pune corzile în mișcare. Capul este situat la extremitatea depărtată de instrumentist a chitarei
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
electrice. Cheile pot fi dispuse și în linie (modelul Fender Stratocaster). Există și alte moduri de aranjare a mecanismului de acordare; un exemplu ar fi chitarele electrice Steinberger care, neavând cap, au dispozitivele respective montate pe corp sau pe punte. Tastiera sau griful este o bucată de lemn pe care sunt integrate benzi de metal și reprezintă partea de sus a gâtului. Aceasta este plată pe chitara clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Curbura tastierei se
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
punte. Tastiera sau griful este o bucată de lemn pe care sunt integrate benzi de metal și reprezintă partea de sus a gâtului. Aceasta este plată pe chitara clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Curbura tastierei se măsoară prin raza tastierei, care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment. Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
o bucată de lemn pe care sunt integrate benzi de metal și reprezintă partea de sus a gâtului. Aceasta este plată pe chitara clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Curbura tastierei se măsoară prin raza tastierei, care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment. Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o frecvență mai înaltă de sunet
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
metal și reprezintă partea de sus a gâtului. Aceasta este plată pe chitara clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Curbura tastierei se măsoară prin raza tastierei, care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment. Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o frecvență mai înaltă de sunet. Tastierele sunt realizate cel mai frecvent din lemn de palisandru
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
clasică și ușor curbată, pe lățime, pe chitarele acustice și electrice. Curbura tastierei se măsoară prin raza tastierei, care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment. Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o frecvență mai înaltă de sunet. Tastierele sunt realizate cel mai frecvent din lemn de palisandru (rosewood), abanos, arțar și, uneori, materiale compozite, cum ar fi HPL sau rășină
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
care este raza unui cerc ipotetic din care suprafața tastierei constituie un segment. Apasând o coardă asupra unei benzi de metal de pe tastieră se scurtează lungimea de vibrație din coardă și astfel se produce o frecvență mai înaltă de sunet. Tastierele sunt realizate cel mai frecvent din lemn de palisandru (rosewood), abanos, arțar și, uneori, materiale compozite, cum ar fi HPL sau rășină. Poate avea o diversitate de forme și aceasta datorită faptului că nu trebuie să mai îndeplinească rolul de
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
etimologia nu atesta alte indicii de rudenie între instrumente, ci arăta cel mult cum a ajus să desemneze aceeași denumire varietăți foarte diverse de-a lungul timpului și spațiilor geografice traversate. Primele instrumente cordofone foloseau ceea ce aduce astăzi cu o tastieră (grif) nu pentru a da interpretului posibilitatea scurtării porțiunii de vibrat din coardă prin apăsarea ei, ci pentru a putea agăța la capătul „tastierei” corzi de lungimi mai mari, cu sunet mai pronunțat. Corzile erau fabricate din intestine de animale
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
a lungul timpului și spațiilor geografice traversate. Primele instrumente cordofone foloseau ceea ce aduce astăzi cu o tastieră (grif) nu pentru a da interpretului posibilitatea scurtării porțiunii de vibrat din coardă prin apăsarea ei, ci pentru a putea agăța la capătul „tastierei” corzi de lungimi mai mari, cu sunet mai pronunțat. Corzile erau fabricate din intestine de animale sau mătase, iar instrumentele construite făceau parte din familia harpei. Acestea se definesc ca instrumente cordofone cu mai multe corzi așezate paralel sau ușor
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
s-a remarcat muzicalitatea coardei din arcul de vânătoare; cea mai veche harpă cunoscută în lume este cea a reginei sumeriene Șub-Ad, cu 11 corzi (Ur, Irakul de astăzi, 2500 î.Hr.). Folosirea „prelungirii” corpului de care s-a vorbit ca tastieră propriu-zisă s-a produs mai întâi la instrumentul numit tambur <nowiki>[</nowiki>sic!. Pasul esențial a fost lărgirea unghiului format de cutia de rezonanță (corpul instrumentului) aproape de 180°, pentru a facilita apăsarea corzilor pe tastieră. Instrumentul se alătura flautelor, harpelor
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
care s-a vorbit ca tastieră propriu-zisă s-a produs mai întâi la instrumentul numit tambur <nowiki>[</nowiki>sic!. Pasul esențial a fost lărgirea unghiului format de cutia de rezonanță (corpul instrumentului) aproape de 180°, pentru a facilita apăsarea corzilor pe tastieră. Instrumentul se alătura flautelor, harpelor și percuțiilor în ansambluri muzicale. Aceste practici aparțin de Egiptul Antic în prima jumătate a mileniului II î.Hr. (2000-1500 î.Hr.), dar și de Persia și Mesopotamia. Cel mai vechi tanbur păstrat a aparținut cântărețului Har-Mose
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
declanșat o adevărată cursă pentru perfecționarea lor. Când o coardă este făcută să vibreze, ia naștere imediat și o undă staționară. Înălțimea notei produse depinde de lungimea corzii și de tensiunea acesteia. Când cântă la chitară, muzicianul apasă corzile pe tastieră pentru a le scurta lungimea efectivă. Apăsând o coardă la jumătatea lungimii ei, se obține o frecvență de vibrație de două ori mai mare decât cea a întregii corzi, adică o octavă mai înaltă decât frecvența fundamentală a corzii. Ca să
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
destul de rar folosite, eventual echivalând chitara electrică în muzica acustică, "unplugged"), existând „bași” (chitare bas) de jazz, bași de rock sau metal ș.a., construcția diferită permițând abordarea tehnică variată. Există instrumente de forma chitarei, a căror construcție nu folosește o tastieră delimitată prin bare (taste); deși nu respectă unul dintre aspectele specifice ale instrumentului, ele sunt numite în continuare chitare - este vorba despre chitara fără taste (en. "fretless guitar", unde "fret" înseamnă „tastă”). În ajutorul interpretului se vor desena marcaje pe
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]