24 matches
-
faptul că ce două biserici au fost cândva una. Modurile pot fi autentice (lat. "authentus") (1-4) sau plagale (lat. "plaga") (5-8). Sunt cunoscute de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
pot fi autentice (lat. "authentus") (1-4) sau plagale (lat. "plaga") (5-8). Sunt cunoscute de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt diferite de cele bizantine deși unele au același
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
plaga") (5-8). Sunt cunoscute de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt diferite de cele bizantine deși unele au același nume. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea o conexiune
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
poate scrie suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră, la instrumentele de suflat și, mai rar, la voce. Glissandi falși microtonali sunt mai puțin
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
veche (vezi ilustrația din dreapta), schimbarea pulsației de la pătrime la optime și sporirea simțitoare a tempoului (cu toate că există manele lente chiar și între piesele moderne). Conexiuni organice între manele și muzica Islamică: - Modurile “Maqam”: tricordul “Mustaar” (Eb,F#,G), Hijaz (حجاز), tetracordul “Mustaar” (D,Eb,F#,G), pentacordul “Nikriz” (نكريز) / “Nawa Athar” (C,D,Eb,F#,G), tetracordul “Saba” (صبا) (D,Eb,F,Gb), pentacordul “Athar Kurd” (D,Eb,F#,G,A); - Ritmurile “Aqșăq Samă'I” (اقصاق سماعي) - de exemplu formula x
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
există manele lente chiar și între piesele moderne). Conexiuni organice între manele și muzica Islamică: - Modurile “Maqam”: tricordul “Mustaar” (Eb,F#,G), Hijaz (حجاز), tetracordul “Mustaar” (D,Eb,F#,G), pentacordul “Nikriz” (نكريز) / “Nawa Athar” (C,D,Eb,F#,G), tetracordul “Saba” (صبا) (D,Eb,F,Gb), pentacordul “Athar Kurd” (D,Eb,F#,G,A); - Ritmurile “Aqșăq Samă'I” (اقصاق سماعي) - de exemplu formula x//x/ în ostinato - și “Dawr/ Ahaat” (آهات) - în forma melismatică. Instrumentația implică o largă varietate de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
anumite combinații de note sunt utilizate într-o compoziție. Analiza armoniei unei compoziții ajută la înțelegerea, memorizarea și, în ultima instanță, la interpretarea acesteia. În Grecia Antică notele erau organizate în moduri, iar acordajul instrumentelor avea la bază noțiunea de tetracord. Deși există numeroase testimonii (scrieri, picturi pe vase) despre importanța muzicii în educația Greciei Antice, s-au păstrat foarte puține exemple de compoziții (aproximativ 50 de fragmente). O compoziție polifonică (de exemplu, un motet în stilul contrapunctului renascentist) este alcătuită
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Teoria muzicală la vechii greci era foarte avansată, descoperirile din domeniul acusticii, matematicii și filosofiei slujind evoluția gândirii teoretice a muzicii. Totalitatea sunetelor indicate de teorie ca fiind folosibile alcătuiesc o "scară diatonica" coborâtoare de două octave și cuprinde patru tetracorduri, denumite după locul pe care îl ocupă în scară generală: a) Hiperboleion (înalte) b) Diazeugmenon (separate) c) Meson (mijlocii) d) Hipoton (grave) e) Prosiam banomenos (sunet adăugat) "Scările", în cadrul cărora era concepută melodia, purtau numele regiunilor în care erau întâlnite
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Scările", în cadrul cărora era concepută melodia, purtau numele regiunilor în care erau întâlnite, dar la concursuri și în teatru muzică se practică în toate modurile (scările) cunoscute. Scară sau modul era coborâtoare și se construiau pe baza alăturării a doua tetracorduri de același fel. Prin adăugirea în grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea încă două aspecte: a) "hipo" (prin adăugirea unui tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
care erau întâlnite, dar la concursuri și în teatru muzică se practică în toate modurile (scările) cunoscute. Scară sau modul era coborâtoare și se construiau pe baza alăturării a doua tetracorduri de același fel. Prin adăugirea în grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea încă două aspecte: a) "hipo" (prin adăugirea unui tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Scară sau modul era coborâtoare și se construiau pe baza alăturării a doua tetracorduri de același fel. Prin adăugirea în grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea încă două aspecte: a) "hipo" (prin adăugirea unui tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
construiau pe baza alăturării a doua tetracorduri de același fel. Prin adăugirea în grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea încă două aspecte: a) "hipo" (prin adăugirea unui tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu, dactil, anapest" etc.)sau din 3,6
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
compoziție este notata "exact" la fel indiferent de glas deoarece scară sonoră este definită separat. De exemplu, o neuma care indică urcarea cu o treaptă nu precizează cât de mare este aceasta treaptă, mărimea treptelor fiind stabilită separat prin acordajul tetracordului care stă la baza modului (vedeți tabelul). Această economie în notație se face totuși pe baza unui efort mai mare al cântărețului pentru că acesta trebuie să știe tot timpul pe ce treaptă se află pentru a ști cu cat să
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Pentru a putea prezenta efficient aceste sisteme de intonație, trebuie definite câteva noțiuni. Scară muzicală general prezentată mai sus este compusă din tonuri și semitonuri. Acestea sunt “ cărămizile “ cu care organizăm și construim interval, tetracorduri, game sau moduri. - Unisonul 1/1 este sunetul fundamental repetat - Octava perfectă 2/1 este intervalul cuprins între armonicele 1 și 2 - Cvinta perfectă 3/2 este intervalul cuprins între armonicele 2 și 3 - Cvarta perfectă 4/3 este intervalul
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
și nu trebuie să-l luăm În considerare, excepție făcând cazul În care admitem ca principiu - În locul rațiunii - o plăcere, În care rațiunea n-are ce căuta, resimțită doar de auz3. Ca să nu mai vorbim de cele cinci poziții ale tetracordului, de primele cinci tonuri, numite, după plac, «moduri» sau «armonii». Sonoritatea celorlalte sunete din scara muzicală variază mai mult sau mai puțin Între cele două extremități, grav și ascuțit, În conformitate cu Întinderea sau cu relaxarea corzilor. Dar să nu fie oare
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și Stilbon 1 urmează toate trei același drum. Prin urmare, alcătuirea lumii este În deplină armonie cu această concepție. Desigur, se poate face o apropiere din propria noastră experiență cu acordurile muzicale, așa cum apar ele În cele cinci poziții ale tetracordurilor, mă refer la acordurile joase, medii, disjuncte și supreme. Melodia comportă, de asemenea, cinci intervale: diezul, semitonul, tonul și dublul ton2. Reiese că natura manifestă tendința să potrivească totul după modelul numărului 5, mai degrabă decât după cel al sferei
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Mi. Acum se folosește pentru prima dată și degetul 4, la distanță de ton față de degetul 3. După diferite exerciții în combinații de degete și coardă liberă, se trece la așezarea degetelor pe coarda Sol păstrând aceeași structură internă a tetracordului dintre degetele 1 și 4. A.G.Grigorean în “Școala cântatului la vioară pentru începători” și E.Rodionov în “Lecții începătoare pentru studiul viorii”, abordează această problemă pornind tot de la principiul căderii naturale a degetelor. Bineânțeles că în acest caz se
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
de Ptolomeu merită o atenție deosebită și anume, muzica și optica. În muzică, Ptolomeu preia de la Pitagora ideea că notele muzicale pot fi traduse în ecuații matematice și invers, fenomen pe care-l numește "armonice". El dă prima definiție a tetracordului și octavei. Ptolomeu vorbește chiar de "muzica astrelor" pe care o numește, ca și Pitagora, "muzica sferelor". În optică, Ptolomeu descrie proprietățile luminii, reflecția, refracția și culoarea. El descrie cum raza de lumină formează un con cu vârful spre ochi
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ul este un grup de 6 sunete bazat pe tetracordul diatonic. urile au format baza solfegiului, a modurilor medievale și renascentiste și, prin extensie, a gamelor muzicale. În Grecia Antică octava a fost considerată ca fiind formată din două tetracorduri separate de un ton. Hexacordul a fost introdus în secolul
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]
-
ul este un grup de 6 sunete bazat pe tetracordul diatonic. urile au format baza solfegiului, a modurilor medievale și renascentiste și, prin extensie, a gamelor muzicale. În Grecia Antică octava a fost considerată ca fiind formată din două tetracorduri separate de un ton. Hexacordul a fost introdus în secolul al XI-lea de Guido d'Arezzo care a adaptat un sistem grec cu originea în interpretarea instrumentala, într-un sistem potrivit pentru muzica vocală, cu sunete reprezentate de silabe
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]
-
separate de un ton. Hexacordul a fost introdus în secolul al XI-lea de Guido d'Arezzo care a adaptat un sistem grec cu originea în interpretarea instrumentala, într-un sistem potrivit pentru muzica vocală, cu sunete reprezentate de silabe. Tetracordul diatonic are o structură a intervalelor între cele 4 sunete de (1/2, 1, 1). Această structură poate fi extinsă la (1, 1, 1/2, 1, 1) fără ca un interval de cvarta mărită să apară între oricare două sunete constitutive
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]
-
sfârșit de furtună. Și ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]