16 matches
-
în temniță, cu ură fost-au aruncați Apoi o vreme scoși afară și din nou întemnițați... Amenințați ca să abjure, Credința nu și-au lepădat Și fiecare dintre ei, a fost îm chinuri torturat : Pârjoliți în jar și foc...bătuți cu toiegele... Apoi pe cărbuni aprinși îndurând sulițele... Peste rănile deschise, le-au turnat apă sărată... Târâți prin cioburi ascuțite, cu fața desfigurată... Rămași statornici în Credință,capetele le-au tăiat Și fiecare cu Cununa, de Martir Încununat ! Prof.Paulian Buicescu, Lic
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1433749218.html [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
cu toții această cinstită sărbătoare prin ritualurile sacrificării mielului, toți am luat cina pascală cu ritualul ,,Sederului”, cu citirea ,,Haggodei”, și ne-am adus aminte de bucatele strămoșilor noștri consumate cu ierburi amare și azime nedospite, încinși la brâu și cu toiegele alături, gata de plecare spre sfânta libertate și spre țara promisă, pământul făgăduit nouă prin strămoșii noștri. Această mare sărbătoare la care suntem chemați zilele acestea a fost însă precedată de un fapt de o gravitate imensă. Ați auzit cu toții
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1408894740.html [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
pietre și-i prind. Așa s-a întâmplat și atunci, când ne-a însoțit la pescuit Culiță. Cum eu nu prea le aveam cu prinsul peștilor, rămăsesem pe mal, așișderea și Culiță, care-și scosese briceagul și își cioplise un toiegel de toată frumusețea. Văzând că îl admir, mi-l dăruise numaidecât: - Eu îmi fac când vreau altul, explicase. La noi, la Moldova, copiii se întrec să facă toiegele, ori fluiere, dacă găsesc lemn potrivit, și mai câte altele. Iar featilii
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imitatorul_de_pasari_dan_florita_seracin_1349427078.html [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
fac și câinele rău, să muște, da el latră, latră până ostenește, da nu mușcă pe nimeni! Se lăsase tăcerea. Aerul de seară răcoros al pădurii ne făcuse să strângem din umeri. Era timpul să plecăm. Klesch descoperise abia atunci toiegelul cioplit de Culiță. Țistuise din dinți admirativ: - Tot nu vrei să primești ceva pe brișca aia? întrebase el iarăși. - Cel mai mult trotil și cele mai multe grenade le avea unu Valcalin al lui Cacăfoc, se prefăcuse Culiță că nu ar fi
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imitatorul_de_pasari_dan_florita_seracin_1349427078.html [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc. Când Adrian a apărut în fața împăratului și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, chinuitorii săi l-au întins cu fața în jos și l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu fața în sus, l-au bătut și peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele. Mucenicul, când pătimea acestea, avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile și picioarele, iar în final a
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
la pajiștea întinsă pentru călărie. Pământul era uscat, iar praful se înălța în văzduh. Oamenii din Hachisuka se antrenau cu sârg. Nu făceau doar să practice călăria. Într-una din manevre, se apropiau scară-n scară și schimbau lovitui cu toiegele, ca și cum s-ar fi luptat într-o adevărată bătălie. — Așteaptă aici, îl sfătui Hiyoshi pe Naiki. Koroku, care urmărise antrenamentul, își șterse fruntea de sudoare și se duse la coliba de odihnă să bea ceva. — Puțină apă fierbinte, domnule? Hiyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp de vară, fiind mai subțiri, deci mai comozi și mai practici. Bărbații se încingeau cu brâie late și lungi (Ion Guțu și Dumitru Tofan) învârstate cu dungi roșii, galbene și negre, pe toată lungimea, denumite, din acest motiv, „cu toiegele’’. Peste brâu se încingeau cu bete cu alesături și mărgele asemănătoare cu cele femeiești. Acoperătorile de cap pentru timpul rece le constituiau căciulile lucrate de către cojocarii satului: C. Tabarcea, Vasile Vlasie, Vasile Buigiu sau Gheorghe Maftei. Pe la 1850, se purta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Paparuda - s-au păstrat până în zilele noastre. Dimitrie Cantemir menționează în Descrierea Moldovei puterea magică, terapeutică, ce se atribuia jocului ritual al Călușului. Elementele teatrale arhaice ale acestuia sunt măștile de pânză albă ale călușarilor, masca mutului, mimarea luptei cu toiegele și interdicția de a vorbi în timpul jocului. În ceea ce privește vechimea, s-ar putea să existe o legătură între Călușul și dansul ritual de origine tracă Kolovrismos, descris de Xenofon, dans al cărui rost era, de asemenea, vindecarea bolnavilor. O variantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
la Întinsul teren de călărie. Pământul era uscat, iar praful se Înălța În văzduh. Oamenii din Hachisuka se antrenau de zor. Nu se limitau doar la călărie. Printr-o singură mișcare, se apropiau scară-n scară și schimbau lovituri cu toiegele, ca și cum s-ar fi luptat Într-o adevărată bătălie. — Așteaptă aici, Îl sfătui Hiyoshi pe Naiki. Koroku, care urmărise antrenamentul, Își șterse fruntea de sudoare și se duse către cort să bea ceva. — Puțină apă fierbinte, domnule? Hiyoshi scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
CONTINUĂ — Vel-logofatul Samoilă și fiica sa Despina! - chirăi Alfred de la ușă. Metodiu și Iovănuț, așezați la locurile lor, cam pe la capătul lungii mese, văzură apărând o aschimodie de om, nespus de mic, crăcănat, cu cap lunguieț și pleșuv, cu un toiegel în mâna dreaptă cu care însă nu se sprijinea, ci-l ținea îndreptat înapoi, în spate, mișcându-l aproape la fiecare pas ca să atingă cu vârful lui gleznele tinerei sale fete, ca și cum ar fi voit să știe dacă-l urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la fiecare pas ca să atingă cu vârful lui gleznele tinerei sale fete, ca și cum ar fi voit să știe dacă-l urmează. într-adevăr, bătrânul Samoilă nu prea vedea bine, ba s-ar putea chiar spune că nu vedea deloc, așa încât toiegelul îl încredința nu numai că fata n-a plecat de lângă el după vreun căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căror lumină mai de preț este, pe când ceilalți te văd cu ochii din găvane, în care poate oricând intra câte o suliță - mai zise Samoilă. — Adevărat grăit-ai - spuse Vodă. Dar ia spune-mi, fata ce-o atingi mereu cu toiegelul, fata ta este? — Fiica mea Despina este - spuse moșneagul - și-o scot acuma în lume, socotind că i-a venit vremea când bucuriile pe care i le poate aduce Domnul nu i le poate dărui un tată, oricât de vrednic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea”, „fumăritul meu”, „tunulețu’ lu’ tata”, „firmănel iubit”, „grânar”, „tribuțel” etc, etc. — Deja plecăm? - se trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai domnit? — Șapte luni, pașalâca lu’ tata - răspunse rușinat Vodă. — Mi-ai făgăduit c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Domnului, în cortul mărturiei. 8. A doua zi, cînd a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, și copsese migdale. 9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, și le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă și să-și ia fiecare toiagul lui. 10. Domnul a zis lui Moise: Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, și să fie păstrat ca un semn pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe niște baghete uriașe. Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele mai ciudate sunete pe care le-am auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
casă din apropierea lor pentru sufletul mortului. La 6 săptămîni se face ,, slobozirea izvoarelor ”. Băiatul și fetița, care au adus apa de la izvor, Își fac cîte un toiag, din lemnde alun și le aduc la casa celui decedat. Acolo, amîndouă toiegele sunt Împodobite de membrii familiei cu un caier de lînă de culoare albă, o cană cu apă, un colăcel mai mare Împletit, cu gaură la mijloc și două basmale pentru cap. Cu aceste toiege, cineva din ai casei, Împreună cu copiii
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]