100 matches
-
și/ primejdioasă,/ și de glasul nostru/ planând în rotocoale line/ peste ființe năpădite de ierburi,/ scoici, melci și sare/ fierbinte". Dar în umbră stă binecunoscuta "Efigie arsă/ într-un timp sonor, de clopote." Chiar dacă peisajul existențial se prezintă bântuit de torturantul spirit al obscurității, speranța va persista, infatigabila speranță: "Voi vedea/ încă o dată soarele, luna crescând și, poate,/ mugurii unei vindecări colective." "Belșugul sclipitor de nisipuri spulberate", iată sintagma caracteristică încercărilor de a depăși, transfiguratoriu, cercul fenomenelor terestre. Volumul Pianissimo al
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1458320312.html [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
tragedia antică; 26. „Bacovia este condamnat să fie singur. El se asimilează plantei, acestui val de viață vegetativă, pasivă, existentă în noi”; 27. „cazul lui Bacovia, caz tipic al disperării - aceasta este faimoasa boală a morții, cea mai teribilă și torturantă contradicție pe care a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri”; 28. „pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ”; 30. „Bacovia este vândut diavolului. Replierea asupra
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
de purificare abrazivă, pielea este spălată, frecată, răzuită cu nisip, pînă la sângerarea ego-ului. În singurătatea lui, corpul se autoanalizează, simțurile se ascut și înregistrează, ca un seismograf, fiecare pulsație. Lay(ers) este un spectacol despre căutarea de sine, convulsivă, torturantă, care lasă în urmă răni și gînduri noi, despre pielea care filtrează emoțiile, le catalizează, despre limitele ființei, care coincid cu cele ale senzitivității”. (Oana Stoica, critic) CRISTINA LILIENFELD a studiat coregrafia și psihologia, căutând în permanență punctul în care
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld by http://uzp.org.ro/saptamana-cndb-dedicata-cristinei-lilienfeld/ [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
primordial ar putea să-l scape de suferință și rătăcire... Eliberat de voință, de eul propriu-zis, “fără nume sunt și fără mine” poetul pare a se naște “acum întâia oară”. Voința de a-și regăsi identitatea este uluitoare, rămânând un torturant al marilor întrebări existențiale. Datorită conștiinței rafinate( care trece totul prin lama subțire, tăioasă a semnificațiilor), cade adesea pradă unor tristeți, bucurii, griji, temeri etc... lucruri în fața cărora oamenii de rând rămân cu totul nepăsători.Conceptul de mister va ocupa
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428476014.html [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
o furtună, un tzunami, nu intuiesc întotdeauna direcția din care vine, insă momentul plonjării în brațe da: e Ianu. “mami, ce mi-ai cumpărat?”,ăsta-i formulă de salut. urmează pupaceli, rasfateli, planșete, tăvăleli pe jos după caz, mic infern torturant,dar nu-l dau,că-i al meu. între două feluri de mâncare aud:mami,vreau să pictez.adica iau acuaiele și plânse cu figuri sau fără și devenim picaso pt fo juma de oră. între timp consortul spală vase
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
ori al celui „otrăvitor”. De la acele versuri de ruga și de libovie, tincturînd tînguiri amoroase („...prea frumosu-ti chip/ e numai muzică și taină”), poetul ajunge la marea revelație: trupul e amenințat, „groază de a fi om pe pămînt” strecoară sentimentul torturant al destinului tragic. „Eu mă-nvăt să mor” - va spune Poetul (reluînd aici vocea eminesciana), „timpul dus n-o să mai vină/ TÎnăr eu nam să mai fiu”. Observăm Însă că Moartea e personificata, cutremurul extincției se Îmblînzește, trecut printr-o intimizare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
așadar, un dat. În poezie Eugenia Bulat este o ființă justițiară, tensionată, acuză vehement realul „apocaliptic”, împărțindu-se între vis și o sensibilitate rănită, între Țară și Est (alias Basarabia). O necurmată alergare în cerc sub apăsarea îndoielilor (tot mai torturante odată cu înaintarea spre echilibru și luciditate), gândind pasional Reîntregirea. Cunoaște acumulări, angoase, căderi și sfâșieri, râvnește „o mare de alb” ca un ultim acord, scrie în transă și, încredințându-ne vocea interioară, se eliberează, așteptând „un tren” (lumina de la capătul
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
biografia sa, deloc comună, înțesată de incertitudini și, uneori, de grave traume. Epistolele trimise istoricului și criticului literar Dumitru Micu (n. 1928), inedite până acum, se constituie, de fapt, în autentice fragmente ale unui jurnal de adolescent aflat într-o torturantă căutare de sine. Diligențele universitarului Dumitru Micu au fost, întotdeauna, de bun augur întrucât persuasiunea și răbdarea sa au înduplecat inflexibilitățile și inclemențele unor dascăli poziționați, temporar, în influente și puternice funcții administrative, precum Ion Coteanu, Iorgu Iordan și Constantin
Însemnări despre epistolograful Sorin Titel by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5856_a_7181]
-
1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
și simplu „recuperat“, fără comentarii, în viața lui John Robert? Era posibil. Totuși George știa prea bine cât de nesatisfăcător evoluaseră relațiile lui cu Rozanov, deși el nu se făcuse cu nimic vinovat, cum își spunea adeseori, în meditațiile lui torturante. Nu era vorba numai de faptul că John Robert „îi ruinase viața“ sfătuindu-l să renunțe la filozofie și îndepărtându-l, în felul ăsta, de la o carieră academică. Dar John Robert îi rănise mortal sufletul, sădindu-i în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
surprinsă, iritată și ușurată. Pearl sosi și o găsi pe Hattie petrecându-și vacanța de vară într-o mică garsonieră întunecoasă, din același bloc unde locuia Margot, și străduindu-se să-și facă temele de vacanță, în timp ce suferea de o torturantă singurătate și lacrimi cronice. Hattie avea treisprezece ani, Pearl douăzeci și unu. Când își concepuse proiectul, John Robert nu-l studiase în detaliu. De pildă, nu se întrebase ce o să facă Pearl în timpul cât Hattie era la școală și această problemă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încetări? Când o sună la telefon Emma, pe la ora cinci după-masă, Pearl crezu că e Hattie și decepția o făcu să atingă punctul suprem al disperării. A fost semnalul final. Stând de atâta vreme în casă singură cu gândurile ei torturante, începuse să se simtă speriată, îngrozită. Nu se prea gândise la Emma, nici măcar nu avea o părere formată despre el, dar în acele momente simți că ar fi fost o prezență binevenită. Avea nevoie de ajutor, de o prezență umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum personajul lui Camil, mult apreciat ca autor de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
l’a forcé à rester accroupi pendant une demi-heure, les mains tendues, sans pouvoir s’appuyer une seconde sur le lit. Cette position, que nous appelions «l’outarde», devenait après quelques minutes fatigante, et après un quart d’heure vraiment torturante. Le collègue de cellule de Giurescu est devenu rapidement «congestionné et il avait mal à la tête; il souffrait d’arthrite, d’athérosclérose, il pouvait faire une crise». Dans un livre de mémoires de la prison, Florin Constantin Pavlovici nous décrit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar fi putut să înspăimânte, dar relevă nevoia torturantă de a fi și disperarea de a fi el însuși. Așa încât, fără a mai angaja istoria, Cioran apare în postura unui „personaj” care se oglindește exclusiv pe sine, fascinat de mecanismul a cărui ipostază stranie este. Un om din fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne-am putea mărgini să privim!, exclamă el. Din nenorocire, ne încăpățânăm să înțelegem” (III, 76). Să privim și să ascultăm, am putea adăuga. Momentele lui Cioran de extaz, de pierdere a sinelui său disperat și a conștiinței de sine torturante țin tocmai de o astfel de resorbire în privire. Asta înseamnă a asculta Bach, a rătăci pe drumuri de țară, a privi marea. Dar acestea sunt momente tranzitorii. Cioran nu se poate rupe de instinctul înțelegerii, care-l proiectează în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață și moarte"; mărturii în parte consemnate după dictare de către soția agonizantului până cu o zi înainte de Marea Trecere. O Singură confesiune, tot după dictare, Pasărea cu clonț de rubin, rămăsese de la Nicolae Labiș în ceasul din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
școlară. Din dragoste și nu din răutate, părinții îi explică copilului ce și cum să mănânce, cum să muncească, cum să învețe și cu cine să fie prieten. Toate aceste eforturi au rostul lor, dar de îndată ce depășesc măsura, devin cicăleli torturante care produc o reacție de frustrare în sufletul copilului. „Atenția exagerată, alintarea excesivă pot conduce și ele la deformări caracteriale. Victimele se numără în special printre copiii mai mici ai familiei sau cei care sunt singuri la părinți” (Vlad, 1978
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
ea de nuanță spiritualistă sau materialistă. La existențialiști, nimicul produce angoasă, neliniște metafizică, în plin sentiment al absurdului, subliniat nu numai de filosofi, ci și de scriitori ai modernismului precum Kafka, Beckett sau Eugen Ionescu. Antropocentrismul modernist-existențialist putea fi "inuman", "torturant". Noul antropocentrsim se dorește eliberator fără limite, într-o postistorie globală, capabilă să asigure fericirea planetară. Întoarcerea ființei umane la joc este semnul indubitabil al noului umanism, garanția bucuriei existențiale. Minunea e cu atât mai mare, cu cât omul se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transcende toate nivelurile de realitate, realizând unitatea deschisă a lumilor, după înțelesul adânc al teoremei lui Gödel397. Aceasta este experiența profundă pe care o încearcă eul eminescian în Odă (în metru antic). Eul, ca Nimeni, care trece prin cele mai torturante încercări, este recuperare a sacrului pe care Eul egoist ("înfășurat în manta-mi") îl refuză prin închidere. "Proclamarea existenței unui singur nivel de Realitate spune Basarab Nicolescu elimină sacrul, cu prețul autodistrugerii acestui nivel"398. Postmodernismul, în pofida promisiunilor inițiale, a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dar partea a doua a filmului abandonează studiul de moravuri și livrează o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte 13". Într-adevăr, fiecare detaliere a cronotopului excelent ales (un fel de sanatoriu-închisoare, amintind în special de spațiul torturant din Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
urmăresc mișcarea de purificare și esențializare, subliniind evoluția de la aglomerarea barocă a primelor încercări, la dicția severă a versiunilor din urmă. În fine, există și narațiuni ale conflictului, care pun în scenă înfruntarea poetului cu normele reci ale versului, drumul torturant de la forma vidă la sens. Intrând în intimitatea unui cabinet de scriitor, ne-am obișnuit să vedem travaliul artistic greu, forma muncită, chinul. Antonio Patraș face, dimpotrivă, arheologia unei voluptăți. Traseul la care ne obligă deși articulat cronologic în ordinea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]