26 matches
-
timp ce executam un Isaia dănțuiește în jurul copacului, simt că nu sunt defel singur. M-aplec eu să-mi leg, chipurile, șiretul unei încălțări. Trăgând cu coada ochiului, aflu, nu departe de mine, un copil de vreo șase-șapte ani, cam trențăros, cam slab, cu niște ochi verzi de minune, privindu-mă prepuielnic... Mă bucur că nu sunt singur, dar, de drept, sunt nemulțumit c-am avut martor la nelămuririle mele și, nici una, nici două, mă-ndrept spre el cu mâna-ntinsă
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475993193.html [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului și
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
era umed și limpede, iar de pe Mureș deja se ridicaseră negurile. Prin rariștea brazilor Începeau să se vadă primele case. Câteva glasuri i se deslușeau parcă venind de demult și două siluete se iviră printre copaci. Da, cine o fi trențărosul acesta care urcă Pietrarul așa de abătut? Era un glas de bărbat care Îi ajunse la urechi. Îl recunoscu, era tatăl lui care mergea cu mama sa la biserică, gătiți frumos ca de Rusalii. Bună ziua! li se adresă sfios străinul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
comunității evreiești din Principate, precizând totuși că de obicei el „se pronunța pentru emanciparea evreilor și a celorlalte naționalități” . Textele catalogate drept invective erau cele referitoare la „năvălirea jidanilor din Galiția și Podolia, care vin din străinătate cu mulțimea, evrei trențăroși, mizerabili, hidoși...” și la soluțiile oferite de Kogălniceanu pentru a opri acest fenomen: „să nu se lase pe evrei să mai intre În țară și să cerceteze pașapoartele lor pentru a se Încredința de mijloacele lor de viețuire” , iar pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
de Carol cu ranga și zburau pe sus ciozvârte Însângerate de combinezoane negre și uniforme kaki, e doar un decor, e doar un decor, prafu’ și pulberea s-a ales de dictator! Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un întuneric asemenea celuia din somnul fără de vis, un întuneric fără spațiu și fără timp. *** Nu-l lasa! Sfrrr! După el, băieți!... Hahaha... Și copiii desculți, cu pălăriile lor mari, fugeau de le pocneau călcâiele după un cerșitor bătrân și trențăros, cu fața speriată și cu barba zburlită. Azvârleau pietre după el... și el plângea sărmanul și striga din toate puterile: - Cucurigu!... Un franciscan tânăr și palid trecu pe lângă el... el s-aruncă la picioarele lui și-ncepu să-i sărute
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încrucișat și lăcrimos, studia pe călători, apoi salută doi țărani care ședeau cu aer expectativ pe bancă. Unul din ei silabisea ziarul. - Ce mai nou la gazetă ? se interesă vagabondul. - Mde ! răspunse complicat țăranul și privi cu îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe, cârpe, pingele putrede trecuseră de prea multe ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest, noul venit se recomandă : - Căpitan Meițanu. Cu chipul torturat de plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la școală în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mersi. Așa voi face. Se răsuciră pentru a se așeza bine în nisip și rămaseră nemișcați o vreme. — Azi-noapte am stat într-un pat cu puf și cearșafuri aranjate frumos. Azi o să dorm în cîmp deschis cu țiganii murdari și trențăroși. — Ce-i ăsta? — Un cîntec pe care mi l-am amintit. îți pare rău c-am plecat de la institut? — Sînt mult prea obosită ca să-mi pară rău de ceva. Puțin mai tîrziu, vocea ei părea că ajunge la el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la asta. Acest oaspete al nostru, acest așa-zis-plenipotențiar, mie nu mi-e străin. în timpul unei delegații recente, eu l-am văzut pe acest așa-zis Lanark amușinînd pe lîngă tronul lui Monboddo, împreună cu prietena lui cu plete și rucsacul lui trențăros. Nu a făcut nici o impresie specială asupra puterii, și nu mi-e teamă s-o spun. Credeți că, dacă ar fi un complot pentru a dezmembra orașul ăsta, ar încredința ei detaliile unui ins ca ăsta? — Dă-n el, Gow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atârna la Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi crezut altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai mulți, iar copiii ei, tot trențăroși și nemâncați. Ce mai, trebuie să se miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-o bucătărie. Bucătăria unui restaurant de astă dată. Asta ți-o fi soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bun prilej ca să fugă, războiul și distracția asta cu oameni împușcați căzând pe lângă el, care lui nu-i mai pica bine deloc. Nu-i de tine, Rafaele, măcar că dă să se strângă aici toată familia celor fără familie. Copii, bătrâni trențăroși, cerșetori luați de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru’. Ăștia strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de pământ, ar trebui să aveți haine croite pe voi și pantofi în picioare, nu să umblați desculți și trențăroși. O să ajungeți voi oameni, dacă vă luați după el!... La Chitila o să ajungeți"... Adică dintre cei care n-o să-și poată câștiga existența decât adunând oase de pe câmp și vînzîndu-le la Chitila, unde se colectau pentru fabricile de zahăr. Era
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vorbise cu ea. Poate îi va fi de folos cândva. Auzise că Rozica aceea ar vinde și ea niște pământ, dar nu se înțelegea cu băiatul. Porni spre stația autobuzelor, în susul stăzii, spre cinematograf. Trecea o coloană de soldați, prăfuiți, trențăroși, asudați. Câțiva câini se țineau după ei. Se feri din calea lor. Îi urmări cum traversează la intersecție, abia tărându-și picioarele. Fruntașul care semnaliza, cu două stegulețe, abia se ținea pe picioare. Dădea din mâini și parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la iveală. O pufoaică trențăroasă de bătrân vagabond era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple! Fiindcă cine trecea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ești pe-aproape, insistă. Era ca și cum bătrânul vagabond le-ar fi întrebat: ce carte citiți, domnișoarelor? Și ele i-ar fi arătat plictisite coperta: poftim, Structurile antropologice ale imaginarului! Că tot nu-nțelegi nimic!... Cam așa ar veni. Bătrânul cel trențăros n-a mai insistat. "Cum s-au dus anii!", a vorbit el de unul singur și a râs cu amărăciune, dând ușor din cap. Mi-amintesc mai degrabă ce-am făcut acum cinzeci de ani decât ce-am făcut săptămâna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au pus mina pe ei. În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Hawthorne însuși, fie într-un incendiu la un depozit. Alții spun că tipografii au aruncat pur și simplu foile la gunoi sau că le-au folosit să-și aprindă pipele. Asta e varianta mea preferată. O șleahtă de muncitori trențăroși de la o tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbim aiurea?... Ai pornit-o cu stângul! Îți spun asta pentru că țin la tine. Cine te-a pus să-ți spui părerea în plen, când era de față și primul secretar? Și ai mai afirmat că sunt în comună copii trențăroși, care nu au nici ce mânca și nici cu ce se îmbrăca. Aceeași pereche de pantofi vechi la cinci copii, toți elevi, că îi vezi strecurându-se seara târziu desculți, prin noroiul rece ca gheața, cu câte o spinare de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător, mereu flămând și cam leneș. După părerea lui Bidaru, acesta era punctul lor forte. Cu ajutorul bătrânului urs, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcu să nu priceapă nimic, era cel de al treilea grup de oameni care semănau cu el; la fel de numeros, cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și din greșeală, ar putea să-i murdărească. Din acest motiv au în jur un cerc invizibil, peste care nu poți trece oricât ai încerca. Ăștia da, sunt băieți deștepți, bravo lor! Dar despre ceilalți... ce știi despre ei? Sunt trențăroșii din fața noastră; al treilea și ultimul val, fără nume și fără identitate. Ei au privit în sus, spre înălțimi. Cu alte cuvinte au nimerit-o cu capul în nori. Pentru că au refuzat să privească în jos și să treacă prin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sentiment de silă și de rușine îl învălui. Ce vor spune cei din familia lui, vecinii, prietenii când îl vor vedea? Trebuie să iasă imediat din această încurcătură! Dar cum? Du-te acolo unde ți-e locul, printre slăbănogii palizi, trențăroși și tăcuți și nu vei mai fi băgat în seamă! auzi vocea mentorului său în timp ce imaginea acestuia s-a și făcut nevăzută. Da, sfatul e înțelept, gândi Bidaru. Trebuie neapărat să mă duc la ai mei! Oare mă vor mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
erau însoțiți de un înfiorător șuierat astmatic. Apoi pașii se opriră brusc în fața ușii lor, șuieratul continuă și peste câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o satisface suma, cînd nu-i pare prea puțin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]