31 matches
-
-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la zodie: Uhu scorpiei surate, Să-l întoarcă deandărate Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător ......................” Derivat din folclorul balcanic, ciclul „Isarlâk” încearcă reconstituirea unor timpuri istorice, „ dreapta, justițiara turcime”(I.Barbu-Pagini de proză). Aici balcanismul devine cu timpul un izvor pitoresc. „Obiectul poeziei este deci nu fața concretă a lumii balcanice ci schema ei ideală adică „o simplă ipoteză morală” de unde lipsa de istoricitate și de concurență geografică, Isarlâcukul
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
sarmisegetusana rețea de apărare de pe râul Jiu; schiță întru reconstituirea monumentului, făcută de arhitectul Iancu Atanasescu și de istoricul Valeariu Grama (cf. Iancu Atanasescu, Valeriu Grama, Culele din Oltenia, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974, p. 174 sq.); în vremurile evmezice turcimea imperial-invadatoare desemna aceste de temut și aproape inexpugnabile turnuri-locuință prin cuvântul cula. (III) Macrosecțiunea Viața spirituală surprinde în mare măsură arhitectura religioasă și viața spirituală brădiștean-tatomireșteană, în două capitole despre Biserică - monumente istorice din Brădești (1) și despre învățământ/ școli
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_un_ad_ion_pachia_tatomirescu_1375342392.html [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
cel mai bun arcaș? Unul dintre haiduci ieși În fața căpitanului. - Rămâi aici. Ceilalți, pe vechile poziții. Înaintăm odată cu ei, fără nici un zgomot. Din adâncul codrului, izbucni chiuitul Înfricoșător al haiducilor, care porniseră la atac cu strigătul de pe Câmpia Mierlei: - Smîrt turcima!!!1 Se auziră zgomotele Încleștării, ciocnirea săbiilor, gemetele celor căzuți. După nici un sfert de ceas, totul se liniști. Tropotele haiducilor se pierdură din nou În liniștea muntelui. - Arcașii să fie pregătiți pentru o lansare de acoperire când ne Întoarcem. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
găsindu-și moartea acolo. Așa deasa era negura, încât s-au măcelărit între ei în neștire. În acel moment, Ștefan cel Mare a descălecat de pe cal și, protejat de gardă personală a năvălit în toiul bătăliei, tăind cu paloșul în turcime. Cea mai cruntă bătălie s-a încins la Podul-Înalt, de peste râul Bârlad. Leșuri de cai, luptători creștini și păgâni mușcaseră mocirla. Se înroșiseră sloiurile râului de atâta sânge vărsat. Oștirea turcească a fost dezmembrata. Lui Soliman-Pașa nui venea să creadă
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
căpetenii. Se pregăteau să admire darurile, când, spre marea-i uimire, ostașii români au apărut, ca din pământ. în care însă nu erau daruri, ci tunuri. Repede, tunarii le-au îndreptat împotriva cetății, iar ostașii au trecut sub sabie toată turcimea din jur. Pașa abia a putut încăleca un cal și-a fugit galop, nebun de groază. Atât de înspăimântat era, încât a lăsat în cort și averile, și straiele. După câteva zile, pașa s-a întors, cu armată multă. Oștenii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
lemn, că romanii au adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior; afară, Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-n borș Domnului Ștefan! Mamăăă ce tăiere o fost!! Ce face, ce drege Măria sa, tăt în chișoare cade, ca mâța! Da'... de Măria sa ai știre? E bine, sănătos? Sănătos, sănătos! Să-l fi văzut cum dădea iama cu sabia în turcime! Mamăăă!!... Când se-nfierbântă Măria sa la război, alelei, îi prăpădenie, taie la vrăjmași, ca-n curechi taie, de zici că-i un arhanghel nu alta!... Eu l-am văz't, c-am fost la tăte bătăliile lui. Umblă vorba că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu mâna me am lipit-o!!" se căina ea... Și unde s-o pus cu paru' pe schinarea me... "Fă muiere!! Ai căpiet?!?! Îi poruncă de la Vodă, fă!! Vrai să paț rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și ale Asiei: eliberarea Constantinopolului și aruncarea turcimii dincolo de Marea Marmara, salvarea Europei de teroarea ciumei otomane, ce numai cucerirea lumii visa. Eram la Veneția, povestește Țamblac, Europa era în tremuriciul furiei cuceritoare a lui Mahomed, iar speranța se chema Iancu de Hunedoara... Și l-au ajutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jurasem în gând să-l urmăm, "să-l urmăm până la moarte", încremenisem locului. "Singur împotriva unei oștiri întregi", bolborosește Ștefan. Dumnezeule! Ce luptă! N-o să uit niciodată... Lovea! Tăia! Și râdea... Zburau capetele osmanlâilor câte două odată! Deschisese cărare în turcime! Cu părul vâlvoi, plin de răni, orbit de sânge, lupta și hohotea! Era fantastic! N-am mai pomenit asemenea luptă. Poate Leonida la Termopile... Nu mai era om, era un arhanghel! Turcii, înspăimântați de așa arătare fantastică ce-i secera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar pune mâna pe sabie și l-ar ajuta pe Ștefan, un principe atât de vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii Creștinătăți, dar mai cu seamă Poloniei, ce va avea mai apoi a da piept, singură, cu turcimea, dacă Doamne ferește -, va fi înfrântă Moldova". Iată adevărata, viteaza și prea cavalereasca Polonie! ridică glasul cu însuflețire Ștefan. Mai cu seamă episcopul Dlugosz. Tot tu, bunule Pater? Cum aș putea să-ți mulțumesc? Cazimir se teme să intre în horă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinstea Împăratul turcesc în persoană, se ploconește el cu un zâmbet schimonosit. Și... și câți?! Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia Constantinopolului, spune Țamblac. Aiasta vorbește de cât de mânios e Sultanul să se răzbune. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine! spune Ștefan râzând sarcastic. Și... și corăbii? Aproape trei sute corăbii, galioane au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu-se în vad! Acu, lipsiți dinaintea ochilor mei! Ați plecat?!... În două săptămâni, să aud buciumele buciumând "adunarea" pentru "Oastea cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
propriu, electoratul care nu era de acord cu alegerea de urmaș, făcută de el. Mircea cel Bătrân, sau mă rog, cel Mare, cum îl mai denumesc unii, a trebuit să revină de două ori la domnie după ce fusese suspendat de turcimea care aducea celui agreat de ei un mare avantaj electoral, un electorat cam pestriț din care istoria amintește: ienicerii, spahii, delii, akingii, ciorbagii etc... Drept consecință, exemplul Mircea cel Bătrân cade. Mihai Viteazul, nici nu intră în vederile lui Băsescu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lung; deși diferențele de cultură ar pune la încercare orice apropiere. Ei, reprezentanții unui imperiu, catolici, arși de vântul de peste Gibraltar, invadați, amestecați cu arabi, din care ieși spiritul maur, Alhambra. Noi, din grecime în grecime care tăiem în Asia turcime, popor, urgisit, și ortodox, pe deasupra!... Totuși, în artă, asemănările întemeiate pe spirit mai mult decât pe culoarea ochilor și a pielei, precumpănesc. * A existat în cultura noastră, mică nu mare, o tendință moralizatoare, unde binele și frumosul, jucau un rol
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
face zilnic cu vânzătoarele de la magazine (nu zic shopuri), cu funcționarele de la ghișee, sau din alte birouri și anticamere ale vieții cotidiene. Înainte de ’89, lucrurile erau oarecum oable: Dacă dai, nu ai; dacă nu dai - ești om rău". Până și turcimea ar fi fost invidioasă (sau mai e încă), observând perfecțiunea artei peșcheșului și bacșișului, la care se ajunsese și pe stil românesc, și pe stil balcanic. Regulile acestei arte au fost dezvoltate magistral, pe segmente, pături și structuri sociale. În
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
făcut totuși - din fericire - să fie înregistrat un compus satiric ad-hoc ca greco-bulgărime (din Scrisoarea III). De altfel, derivatele etnice sînt tratate de dicționare cu o anume, firească, prudență; cred că nu numai întîmplarea atestărilor a făcut ca doar cîteva (turcime, țigănime) să fie înregistrate. DEX preferă formulele-tip de definire, cu minime variații; de aceea la majoritatea derivatelor colective cu sufixul -ime vom găsi explicații de tipul "totalitatea...; mulțime de...": "totalitatea scriitorilor, mulțime de scriitori" (scriitorime); "totalitatea profesorilor; mulțime de
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]