156 matches
-
a celor cuminți, Te caut pe tine ca pe-o salvare A muntelui care răsare din mare, A stelei ce cade din galaxii În care nu mor acei oameni vii, Caut și caut și cern ca-n infern Păcatele lumii, tânjirea-n etern, Discern în putința-mi diseminată, Puterea de-a căuta înca o dată, În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți, Puterile lumii cu ambii părinți, În care orfană de vis și pădure, E doar suferința ce știe să-ndure
ÎN MATCA LUMINII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1483112218.html [Corola-blog/BlogPost/381509_a_382838]
-
sunt pe lumea asta care se cred mai ceva decât alții pentru că s-au realizat material, sau frecventează o biserică regulat, dar nu sunt în stare să predice cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu deoarece sunt goi interior. Cunosc doar aceea tânjire după lume și nu după Dumnezeu și mântuirea celor din jur. De dragul Mântuitorului, măcar să facă ceva pentru cei neânsemnați în ochii oamenilor, dar prețuiți nespus în ochii lui Dumnezeu. Cu vreme destul de multă în urmă, mă aflam la o ședință
DESPRE IMAGINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 by http://confluente.ro/Marina_glodici_1399321240.html [Corola-blog/BlogPost/365931_a_367260]
-
Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna-Ti cu balsamul heruvim, să-mi învie petala de cais, din
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Dumnezeu, fie prin contemplare în spațiul intim al cugetării individuale, fie prin rezonanța sufletului meu la scrierile marilor descoperitori de taine, mă găsesc în fața unei iminente nevoi de a mă refugia de prigoana propriei mele descoperiri: neputința. Adâncimea prăpastiei dintre tânjirea tainică a spiritului și micimea coliviei tridimensionale a adâncit în relieful sufletului meu albia fluviului de cântec și de plângere și a marcat curenți noi, independenți de furtunile exterioare, curenți ai unei alte fațete de cuprindere a ceea ce se vede
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Zborul_cazut_intre_aripi_1_.html [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
unghi livresc) de poezie, de vreme ce se simte și se știe “bolnav de poezie”, cum aflăm din chiar titlul uneia dintre cărți. Poezia, zeiță deopotrivă binevoitoare și vag-malefică, l-a rănit adânc și definitiv, încât existența sa e un fel de tânjire, de “maleză”, este, până la un punct (doar până la un punct!), ceea ce în română se numește dor, în portugheză saudade, în gallegă moriña, în graiurile din Canare magua. Dar, în cazul de față, tăișul simțământului e blând, mușcătura lui atenuată, melancolia
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
Dan C. Iată-l, de pildă, incapabil să îngenuncheze, ceea ce-mi aduce aminte de frumoasa Eugenia din Nostalghia lui Tarkovski. Nici ea nu putea face acest lucru, cu toate că se afla în ea, cum se află în Dan C., o tânjire secretă, irezistibilă, al cărei glas nu poate fi înăbușit. Nu este atât o carte despre Athos, cât o carte despre Dan C. Despre răsfrângerea (sau frângerea? sau înfrângerea?) lui de sine în oglinda Athosului. Chipul din această oglindă este redat
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
fără osii scriu / Este în zadaru' / Cărui îi sunt fiu / de înalț drapele / numai pentru verb / pe zăpada neagră / când aleargă un cerb / plecat dintre ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995). De a douăzeci și patra treaptă a poeziei stănesciene, complementară celei anterioare, țin și ciclurile de „ocazionale“, Tânjiri după firesc - reunind poeme dedicate membrilor familiei Covaci, care au văzut lumina tiparului, în 1993
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995). De a douăzeci și patra treaptă a poeziei stănesciene, complementară celei anterioare, țin și ciclurile de „ocazionale“, Tânjiri după firesc - reunind poeme dedicate membrilor familiei Covaci, care au văzut lumina tiparului, în 1993, prin grija poetului Ioanid Romanescu, la Editura Princeps, din Iași -, și Cărțile sibiline, publicat de Constantin Crișan, în 1995, la Editura Grai și Suflet - Cultura
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
1993, prin grija poetului Ioanid Romanescu, la Editura Princeps, din Iași -, și Cărțile sibiline, publicat de Constantin Crișan, în 1995, la Editura Grai și Suflet - Cultura Națională, din Bu- curești, în obiectivul cercetării noastre aflându-se doar poemele selectate (din Tânjiri... și ...sibiline) de distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
curești, în obiectivul cercetării noastre aflându-se doar poemele selectate (din Tânjiri... și ...sibiline) de distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui plâns al materiei cenușii: Bătea atât de dur și-atât de iute vântul / că îmi smulsese din pământ mormântul / iar osul de pe frunte mi l-a spulberat / să-l
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
și ochii mi i-a smuls la vale / ca două sorbituri principiale. De aceea dacă astăzi eu mai plâng / plâng doar cu creierul eu plâng. / Plâng doar cu verbe dacă plâng / cu scoarța cea mai cenușie plâng. («Către Laura», din Tânjiri către firesc, 1993 - SIng, 321). Analiza „ocazionalelor“ întărește impresia că Nichita Stănescu a fost asemenea unui vulcan, transformându-se în munte, „vulcan“ în permanentă „erupție lirică“, între anii 1953 și 1983, prin douăzeci și patru de „guri“, sau „cratere“, conectate celor douăzeci și patru
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
care (după ce a văzut, precum Lazăr cel Înviat - Minunile Paradisului!) - nu-și mai poate curba, spre jos, Ființa-Capul-Duhul, înapoi, spre Pământ... - ci așteaptă Efectul Orfic-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a Munților, în Unicul Munte-Meru - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru Certitudinea Sacră a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/ topind peste noi arginții,/ mi se pare, mi se pare/ că-s viori de sărbătoare
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Adrian_botez_incantatia_cosmica_a_un_adrian_botez_1342943745.html [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
aflate în neîmpăcat conflict, această tensiune fiind permanent observată, consemnată și deplânsă de supra-eu, de conștiință. De aici, dorința de a ieși din existență, un fel de thanatofilie, de aici nevoia de uitare, de stingere a tuturor confruntărilor, de aici tânjirea spre Nirvana, explică și Eugen Dorcescu (p. 543). Poezia vine să confirme și ea cu argumentele ei: „Bătrânului/ i s-a făcut atât de lehamite/ de ziua/ ploioasă, de/ înfățișarea orașului,/ de piața duhnitoare,/ de semenii murdari, săraci,/ zbârliți, disperați
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
olfactive, drept care roadele concrete (poame, fructe etc.) nu sunt necesare. Hrană este estetică și ajunge atât. Firește, chiar și în cazul estetei doamne de onoare de la curtea împărătesei Sadako se poate afirma că dorința după grădinile paradisului tine și de tânjirea sănătoasă a făpturii umane către „clorofilie” sau, mai mult chiar, poate fi valida aserțiunea că grădinile satisfac o „cosmofilie” umană, grădinile putând fi înțelese și că „celebrări clorofiliace” (Robert Pogue Harrison, Gardens. An Essay on the Human Behaviour, Chicago and
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
cu tensiunile orizontalitate - verticalitate din artele plastice contemporane (happening, de o parte, Brâncusi sau Alquin, pe de alta). Notăm însă, și subliniem, simțământul de neîmplinire existențială al ființei aplatizate, orizontalizate (ca să zicem așa), al ființei cufundate, absorbite în imanență și tânjirea ei spre acele “râpe de sus”, unde “clopotul bate singur”: Poate că dintr-un început riturile erau circulare Și ființele nu existau... Poate că stiftingul Ori poate saveul Sau Loira: puternicul meu subconștient!... Drama eului constă în aceea că nu
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_marcel_turcu_sau_despre_supra_eugen_dorcescu_1351874931.html [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme, pagini de jurnal etc. - Ediție îngrijită de Al. Condeescu), București, Editura Eminescu, 1990, 640 pagini; Argotice - cântece la drumul mare (poezii - ediție alcătuită/îngrijită și prefațată de Doina Ciurea), București, Editura Românul, 1992, 160 pagini; Tânjiri după firesc (Cuvânt înainte de Aurel Covaci, notă asupra ediției de Ioanid Romanescu; cuprinde «versuri ocazionale dedicate, în marea lor majoritate, membrilor familiei Covaci» - SIng, 125), Iași, Editura Princeps, 1993; Cărțile sibiline («poezii inedite, o ediție tardivă, prefață, note și addenda
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Și vă voi da tot eu răspunsul. Pentru că Esau tânjea după lume, iar Iacob după legile lui Dumnezeu. Iată două destine, două persoanje cu aceeași origini foarte bune, dar cu două sisteme de valori diferite. Așadar, iată ce importantă este „tânjirea„ noastră interioară și profundă, adică cea adevărată și nu cea pe care o afișăm. Dumnezeu se uită la inimile noastre și nu la propaganda noastră ieftină când e vorba să ne facem imagine și să pozăm în oameni religioși ori
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1424172786.html [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
și nu ceea ce trebuie. Mai întâi să te cunoști pe tine, să prețuiești faptul că Dumnezeu te-a făcut coroana creațiunii Sale și să te respecți. Dacă acest lucru nu îl ai, adică respectul de sine, atunci de aici începe „ tânjirea „ după lucrurile fără importanță. Și asta înseamnă un sistem de valori răsturnat, ceea ce e vădit în ziua de azi în societate. Așadar, Dumnezeu iubește omul care în adâncul sufletului său caută și ar vrea să găsească Adevărul și apoi îl
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1424172786.html [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
Sfântului Grigorie, în special la De vita Moysis și comentariul la In Canticum Canticorum. Pentru cardinalul Daniélou, epektasis reprezintă procesul perfecțiunii în general, dar, prin excelență, semnifică al treilea stadiu al dezvoltării spirituale la Grigorie, întunericul (a se vedea) unde tânjirea neobosită a sufletului după Dumnezeu se află în tensiune perpetuă cu frumusețea și misterul inepuizabil al lui Dumnezeu. Conform, întunericul, extazul, epectaza sunt trei expresii ale aceleiași experiențe mistice. Consecința este o continuă conversie la Bine, o frustrare sublimă, un
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
transcendența absolută a lui Dumnezeu nu este obiectul disperării, și, odată recunoscută rațional, nu frustrează dorința înnăscută și nesfârșită a sufletului pentru Dumnezeu. În lucrarea citată mai sus, Mühlenberg mai notează că, contrar lui Platon, Sfântul Grigorie a separat și . Tânjirea erotică a sufletului după Dumnezeu nu este diminuată sau descurajată de înțelegerea distanțării lui Dumnezeu, pentru că infinitatea Sa, literal vorbind, este dincolo de cunoaștere. În schimb, distanța diastemică dintre Dumnezeu infinit și creaturile finite nu este doar un punct de oprire
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
spuse în ceea ce Domnul Isus a numit ca fiind cea mai mare poruncă pe care a dat-o Dumnezeu și care exprimă dorința cea mai de seamă a Sa. Aș zice că nu e o poruncă. E o dorință, e tânjirea Ființei lui Dumnezeu ca eu să Îl iubesc pe Domnul Dumnezeul meu, cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu, adică cu toată mintea mea.” Rolul credinței Având puse bazele în ce privește
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 by http://confluente.ro/_umblarea_cu_dumnezeu_in_unire_cu_domnul_isus_hristos_sub_calauzirea_duhului_sfant_.html [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
îi frământ cu ir de rouă și sfârcurile amândouă sub crâmpoțeala buzelor tu să îndemni fără zăbavă, să îi dezmierde cu săruturi sau sa-i alinte-n zbor de fluturi pe rotunjimi, gura hulpavă iar pe buric să pun pecetea tânjirilor de foc și miere cu mult râvnita mângâiere iar vintrelor să le cresc setea tainic buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb dulceața pe măsură *** alint, răsfăț și iar alint alint
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424503097.html [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
la îndemână întreaga lor viață și experiență cuprinse în paginile cărților care ne umplu bibliotecile. Dacă dormim la umbra crucii, tolăniți pe comoară, vina este a noastră: ne lăsăm purtați de duhul veacului, un duh antihristic care stinge în om tânjirea după Domnul. Cum scria Părintele Nicolae Steinhardt, îndemnându-ne a nu spune: Uite ce-au făcut din mine!", ci: Uite ce am făcut eu din ce-au făcut ei din mine!". Concluzia? Bineînțeles că se poate forma o obște în
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 by http://confluente.ro/Ortodoxia_adevarata_este_cea_in_stare_sa_invieze_omul.html [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
strofe autorul sugerează iubitei repere de identificare printr-o declarație ascendentă, ca într-un joc, presărat de indicii, de promisiuni, de asigurări, de mici interogații și sugestii, de mistere ale sufletului îndrăgostit, care preferă să cultive absența ființei iubite, dorul , tânjirea, starea de virtualitate, punând în antiteză continuă starea de „aproape” și „departe”: „Sunt pe-acolo și într-acolo ori dincolo,/ Sunt peste tot". „Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Amintirea ta ar putea să mă afle, Dacă glasul
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1452285834.html [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
a celor cuminți, Te caut pe tine ca pe-o salvare A muntelui care răsare din mare, A stelei ce cade din galaxii În care nu mor acei oameni vii, Caut și caut și cern ca-n infern Păcatele lumii, tânjirea-n etern, Discern în putința-mi diseminată, Puterea de-a căuta înca o dată, În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți, Puterile lumii cu ambii părinți, În care orfană de vis și pădure, E doar suferința ce știe să-ndure
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]