4 matches
-
și naos, pe partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă. Pe un postament decorat cu rozete și colonete, este montat un mic sarcofag, la rândul lui atent uvrajat, cu șiruri de denticuli, blazoane, flori de crin și lauri, deasupra căruia un înger stă de pază. Așezată pe prima treaptă a soclului, abandonată meditației, o femeie întruchipează durerea. Veșmântul amplu, capul lăsat pe palma stângă, profilul nobil, cu părul
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
scaune din oțel tubular care se clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
constructorilor de biserici s-a manifestat aici nu În mare, ci În mic. Nu În grandoarea ansamblului, ci În capacitatea de miniaturizare și În finețea detaliilor. Cele mai mici sunt și cele mai remarcabile, precum minuscula Biserică Stavropoleos (1724), extrem de uvrajată, În spiritul artei brâncovenești. Contemporana sa, Biserica Crețulescu (1722), cu delicata ei siluetă și roșul cărămizilor aparente, produce un neașteptat efect de contrast, așa cum e așezată, lângă fostul Palat Regal și vizavi de fostul Comitet Central al partidului comunist; e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să fiu înțeles. Anele mele există independent de tine. Mi se pare inutil să car discuția mai departe. Cu omul ăsta trufaș ar fi fost imposibilă o îmbinare sentimentală. Îl ascult și nu-l ascult, cu mîna lipită de fierul uvrajat al ușii. Ana, eu te știu pentru că, vrei nu vrei, vîrstele ni se îmbrățișează. Te cultiv în dumbrava mea. Fac exerciții de slavă. A ta. Nici egotismul vecin cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]