92 matches
-
sufocanta, după aprecierea ei, ca într-un fel de „lagăr de concentrare confortabil”. Friedan a susținut că femeile erau victimele unul sistem pervaziv de iluzii și false valori care le solicită să-și găsească realizarea și identitatea proprie în mod vicariant, prin mijlocirea soților și copiilor lor. Lui Betty Friedan i s-au propus în mai multe rânduri posturi universitare, a predat la Universitatea New York și la Noua Școală de Cercetări sociale (New School), de asemenea a lucrat ca publicista și
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
formarea acesteia contribuie multiplii factori din cursul personogenezei și în mod special mediul familial (MILLON, 1990Ă. El interacționează de la început dificil cu alții și persistă în acest deficit, care se manifestă în toate planurile. Faptul l-ar priva de învățarea „vicariantă”, adică cea care derivă din exemplul altora, din perceperea reușitelor și eșecurilor, suferințelor și bucuriilor celorlalți, sau ar asimila exclusiv exemplele negative, cele care întrețin și exagerează felul lor distorsionat de a fi și a se comporta, devenind astfel tot
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a crea o zonă suficientă suprapancreatică, în scopul efectuării în condiții optime a anastomozei cu jejunul; - duodenul dilatat din cauza stenozei va trebui să prezinte o bună „stofă” parietală duodenală, pentru a conferi siguranța anastomezei; - să nu existe o vascularizație vicariantă prea bogată la nivelul duodenului suprastenotic (?). 2. Duodenojejunoanastomoza cu o ansă defuncționalizată Montprofit-Roux (Fig. 46) Fig. 46 - Diagnostic: Pancreas inelar total. Stenoză de D.2 Operația: Anastomoza jejuno- duodenală de D.2, termino-laterală, cu ansă în „Y” Fig. 47 - Diagnostic
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
27 2.1. Stresul traumatic secundar perspectivă istorică / 27 2.2. Modele teoretice / 31 2.3. Stresul traumatic secundar cercetările în domeniu / 38 Capitolul 3. Concepte învecinate ale stresului traumatic secundar / 47 3.1.Stresul posttraumatic / 47 3.2. Traumatismul vicariant / 52 3.3. Burnout / 65 3.4. Contratransferul / 77 Capitolul 4. Factori asociați și implicații practice / 83 4.1. Personalitatea / 83 4.2. Factori demografici / 115 4.3. Factori profesionali / 120 4.4. Factorii de protecție și de risc în
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în declanșarea stresului traumatic secundar este primul pas în prevenție și vindecare. În evoluția sa fenomenul a fost descris printr-o varietate de termeni și teorii: victimizare secundară (Figley, 1982), stres traumatic secundar (Figley, 1983, 1990; Stamm, 1995, 1997), traumatizare vicariantă (McCann & Pearlman, 1990), epuizarea compasiunii (Figley, 1982). În afara termenilor consacrați, au existat și alte observații care au descris reacții și contexte similare. Miller et al. (1988) definesc "contagiunea emoțională" ca proces afectiv prin care un individ observând reacțiile emoționale ale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
acest moment, nu există un consens general cu privire la aceste aspecte. De exemplu majoritatea studiilor consideră că istoricul personal traumatogen reprezintă un factor de risc. Cu toate acestea când Schauben și Fraizer (1995) au examinat rolul istoricului traumatogen personal în traumatizarea vicariantă nu au găsit relații semnificative între istoricul personal și simptomele de distres. Discrepanțele în importanța vârstei pentru dezvoltarea simptmelor stresului traumatic secundar, se regăsesc în întreaga literatură de specialitate. Studiul lui Pearlman și Mac Ian (1995) asupra terapeuților specializați în
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
1988) vorbește în acest sens despre "victimizare de contact", iar Mollica, în același an sugerează că terapeuții se "infectează" cu deznădejdea celor pe care încearcă să îi ajute. În ultimii ani etichete cum ar fi "epuizarea compasiunii" (compassion fatigue), traumatizare vicariantă sau stres traumatic secundar încearcă să împartă și să clarifice diversitatea simptomelor ce pot apărea în cazul celor expuși interacțiunii cu victime ale unor evenimente traumatice. Stresul traumatic secundar apare când un individ este indirect expus la traumă prin intermediul unei
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a asista la suferința umană. Figley (1995) utilizează termenii stres traumatic secundar și epuizarea compasiunii (compassion fatigue) ca definind concepte similare, în timp ce Stamm (1997) sugerează că STS este termenul mai larg, în timp ce alți termeni cum ar fi epuizarea compasiunii, trauma vicariantă și unele forme de contratransfer, se referă la tipuri specifice de STS. Figley (1993) susține că specialiștii care au o capacitate mare de a simți și de a exprima empatie tind să fie mai vulnerabili la simptomatologia stresului traumatic secundar
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și o practică au înregistrat un nivel de STS comparabil cu cei care nu susțin această practică. Terapeuții frustrați sunt mai expuși la burnout pentru ca nu își ating standardele profesionale dorite, dar înregistrează și un nivel ridicat de STS, traumă vicariantă și somatizare. Chiar dacă nu reușesc sa parcurgă episodul traumatic alături de client, doar cunoscând ce s-a întâmplat și observând comportamentul victimei este de ajuns pentru a determina simptomatologia în cauză. În plus dificultățile de a împlini standardele profesionale dorite constituie
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
răspuns emoțional negativ. Individul trebuie să integreze schimbări majore în propria schemă cognitivă pentru a obține echilibrul afectiv. Informația nou obținuta prin intermediul evenimentului este repetată în mintea conștientă de mai multe ori, generând răspunsuri emoționale negative puternice. 3.2. Traumatismul vicariant Definirea conceptului și date științifice Constructul de traumatism vicariant, identificat și descris pentru prima dată de McCann și Pearlman (1990), este definit ca transformarea experienței interioare a specialistului ca urmare a angajamentului empatic față de supraviețuitorii evenimentelor traumatice și materialul lor
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în propria schemă cognitivă pentru a obține echilibrul afectiv. Informația nou obținuta prin intermediul evenimentului este repetată în mintea conștientă de mai multe ori, generând răspunsuri emoționale negative puternice. 3.2. Traumatismul vicariant Definirea conceptului și date științifice Constructul de traumatism vicariant, identificat și descris pentru prima dată de McCann și Pearlman (1990), este definit ca transformarea experienței interioare a specialistului ca urmare a angajamentului empatic față de supraviețuitorii evenimentelor traumatice și materialul lor traumatic (Saakvitne & Pearlman, 1996). Aceste reacții pot apărea ca
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Saakvitne & Pearlman, 1996). Aceste reacții pot apărea ca un răspuns de scurtă durată în urma interacțiunii cu unul sau mai mulți pacienți/clienți sau ca o transformare pe termen lung (McCann & Pearlman, 1990). Pearlman și Saakvitne susțin că ideea de traumatism vicariant include simptomatologia stresului traumatic secundar, dar diferă de STS prin focalizare și emfază. Ei precizează că în timp ce termenul de burnout se centrează în general asupra caracteristicilor stresorilor (de ex. clienți/pacienți dificili) și termenul de contratransfer descrie conflictele nerezolvate ale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stresului traumatic secundar, dar diferă de STS prin focalizare și emfază. Ei precizează că în timp ce termenul de burnout se centrează în general asupra caracteristicilor stresorilor (de ex. clienți/pacienți dificili) și termenul de contratransfer descrie conflictele nerezolvate ale terapeutului, traumatismul vicariant îi înglobează pe amândoi. Impactul specific al traumei vicariante este determinat de interacțiunea dintre situație și persoana specialistului. Caracteristicile situației includ locul de muncă, tipul și numărul de clienți, tipul de traumă, natura expunerii la traumă și contextele sociale, politice
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și emfază. Ei precizează că în timp ce termenul de burnout se centrează în general asupra caracteristicilor stresorilor (de ex. clienți/pacienți dificili) și termenul de contratransfer descrie conflictele nerezolvate ale terapeutului, traumatismul vicariant îi înglobează pe amândoi. Impactul specific al traumei vicariante este determinat de interacțiunea dintre situație și persoana specialistului. Caracteristicile situației includ locul de muncă, tipul și numărul de clienți, tipul de traumă, natura expunerii la traumă și contextele sociale, politice și culturale ale ambelor traume originale și ale muncii
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sau semnificație, în expectanțe, în nevoile de bază precum și în schemele cognitive despre siguranță, stimă, încredere, dependență, control și intimitate. Pearlman (1995) vorbește, de asemenea, despre riscul dezvoltării unei simptomatologii specifice stresului posttraumatic incluzând evitare, imagerie intruzivă și surescitare. Traumatizarea vicariantă are consecințe psihologice profunde și deosebit de detresante care pot dura luni sau chiar ani după încetarea activității cu persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și menționează printre cele mai
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și menționează printre cele mai importante schimbările cognitive și imageria intruzivă. Schimbările cognitive În elaborarea lui McCann și Pearlman a conceptului de traumă vicariantă, aceștia spun că lumea cognitivă a terapeutului poate fi alterată de expunerea verbală la materialul traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile și viața terapeutului. Efectele acestei rupturi și transformări a schemei cognitive devin dependente
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile și viața terapeutului. Efectele acestei rupturi și transformări a schemei cognitive devin dependente de "centralitatea și saliența acestor scheme" pentru terapeut. Imageria intruzivă Memoria specialistului afectat de traumatizare vicariantă va fi alterată, afectat fiind sistemul de imagerie al memoriei. Trăirea unor imagini și emoții dureroase asociate cu amintirile traumatice ale clientului se poate încorpora în sistemul de memorie al specialistului. Această reexperientare sau evitare a aspectelor cu privire la amintirile traumatice
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
însuși victimele traumelor devine o problemă de grad și circumstanță. În ceea ce privește factorii de risc, care determină ca unele dintre persoanele expuse să fie mai vulnerabile decât altele, numeroase studii arată că un istoric de victimizare corelează pozitiv cu simptomatologia traumatismului vicariant. Pearlman și McCann raportează că terapeuții cu un istoric personal de traumatizare sunt mai afectați ca urmare a stresului profesional specific comparativ cu cei care nu au un astfel de istoric. Kassam Adams (1995) arată că istoricul personal de victimizare
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nu au un astfel de istoric. Kassam Adams (1995) arată că istoricul personal de victimizare al terapeuților (în special traumele din copilărie), prezice semnificativ reacția la evenimentul traumatic, corelând semnificativ cu alte variabile colaterale ce pot însoți instalarea simptomelor traumatismului vicariant. Astfel persoanele care au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de distres mai ridicat atunci când sunt expuse unei noi traume. Exista însă și studii care infirmă importanța istoricului traumatic în dezvoltarea simptomatologiei traumatizării vicariante. Majoritatea studiilor realizate
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
instalarea simptomelor traumatismului vicariant. Astfel persoanele care au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de distres mai ridicat atunci când sunt expuse unei noi traume. Exista însă și studii care infirmă importanța istoricului traumatic în dezvoltarea simptomatologiei traumatizării vicariante. Majoritatea studiilor realizate pe tema traumatizării vicariante, la fel ca și în cazul celorlalte tipuri de stres legate de interacțiunea profesională cu victime ale evenimentelor traumatice, au avut în vedere psihoterapeuți, consilieri și cadre din domeniul sănătății mentale. Un astfel
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de distres mai ridicat atunci când sunt expuse unei noi traume. Exista însă și studii care infirmă importanța istoricului traumatic în dezvoltarea simptomatologiei traumatizării vicariante. Majoritatea studiilor realizate pe tema traumatizării vicariante, la fel ca și în cazul celorlalte tipuri de stres legate de interacțiunea profesională cu victime ale evenimentelor traumatice, au avut în vedere psihoterapeuți, consilieri și cadre din domeniul sănătății mentale. Un astfel de studiu a fost realizat de Gabriel
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fost realizat de Gabriel (1994) care a investigat specificul stresului resimțit de profesioniștii care moderau grupuri terapeuțice cu persoane suferind de SIDA. Abordarea acestui studiu include reflecții asupra naturii traumatizante a lucrului cu persoane afectate de HIV și posibile reacții vicariante la asemenea clienți. Deși perspectiva științifică este preponderent descriptivă și mai puțin empirică, rezultatele discutate sunt esențiale referindu-se la o categorie de specialiști mai puțin evaluată. De asemenea, această cercetare ilustrează faptul că trauma psihologică nu se limiteaza la
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
În concluzie, Gabriel sugerează, prin experiențele anecdotice ale observațiilor longitudinale că terapeuții care asistă la moartea pacienților avuți în grijă manifestă multe dintre simptomele stresului traumatic observat la supraviețuitorii direcți ai traumei. Cercetătoarea adună simptomatologia descrisă sub numele de traumatism vicariant. Constatările sale sunt revelatoare pentru studiul de față. Chiar dacă subiecții evaluați au fost terapeuți ce lucrau cu persoane bolnave de SIDA, în multe aspecte munca lor se aseamănă cu cea a medicilor ce asistă sistematic la moartea pacienților ce vin
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
terapeuți ce lucrau cu persoane bolnave de SIDA, în multe aspecte munca lor se aseamănă cu cea a medicilor ce asistă sistematic la moartea pacienților ce vin să le ceară ajutor. Studiul calitativ realizat de Lobel (1997) a investigat efectele vicariante asupra a zece terapeuți care tratau femeile ce au supraviețuit unui atac sexual. Lobel a descoperit că șapte din cei zece participanți au trăit schimbări negative pe termen lung ale schemei cognitive, dar opt din zece au raportat și schimbări
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
femeile ce au supraviețuit unui atac sexual. Lobel a descoperit că șapte din cei zece participanți au trăit schimbări negative pe termen lung ale schemei cognitive, dar opt din zece au raportat și schimbări pozitive ale credințelor profunde precum și îmbogățire vicariantă, satisfacție și efecte pozitive ale muncii. Doar trei participanți nu manifestau simptome ale traumatizării vicariante. Un studiu major care demonstrează efectele vătămătoare ale traumatismului vicariant asupra terapeuților ce lucrează cu victimele traumei a fost realizat Pearlman și Mac Ian (1995
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]