4 matches
-
perspectivă marcat masculină, antifeministă... "Violente jeturi de creație și de acțiune" erau așteptate odată cu violențele "voioșilor incendiatori cu degetele carbonizate", care vor fi dat foc rafturilor de bibliotecă și vor fi deviat cursul canalelor spre muzeele-cimitire. În replică constructivă, acești "viitoriști" clamau necesitatea de a fi absolut original, de a respinge orice imitație, de a distruge vechea sintaxă împreună cu eul care o închega, de a elibera cuvintele din chingile gândirii logice anchilozate... Se puteau regăsi aici, în expresie hiperbolică, multe dintre
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să afirme că sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt e că toți acești Edgari Wallace de rezervă Îmi poartă pică. Sunt, fără doar și poate, un futurist, un viitorist; mai zilele trecute, am crezut că era prudent să efectuez „iscodirea plină de haz“ a unor scrisori de amor; am vrut să-mi igienizez spiritul, să mă ușurez de orice balast sentimental. E superfluu să aduc drept probă numele damei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eseistul disperării admiră „cultura de tip funcțional”, monumentală și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele simple ale muncitorilor și „uniforma” politică a țărilor dictatoriale, deplînge paseismul și reacționarismul naționalismului românesc, pledînd exaltat pentru un naționalism „revoluționar”, viitorist, și făcînd, oarecum în spiritul lui Marinetti, apologia „dictaturii populare”, singura în măsură să genereze măreția „imperială” a unei națiuni. Spre deosebire însă de liderul futurist, Cioran pledează cauza unei culturi mici: „Orice naționalism care, de dragul constanțelor unui popor, renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]