12 matches
-
individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse contra modei, într-un admirabil comerț cu clasicii, cu filologia, cu tehnica controversei. Paul Zarifopol, fără nici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al secolului luminilor, de la filosofia sa melioristă și cultul rațiunii până la stilul reflecției, demitizant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
dau substanță miturilor ideologice ale societăților cărora li se adresează", personajele examinând realitatea din punctul lor de vedere, neobișnuit (ei fiind extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar valorile etice nu sunt cele neapărat legale, cât cele americane ("Truth, Justice and the American Way").801 Prin
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mea impuberă era incitată mai mult homoerotic decât eroic. N-am avut nici o înclinare spre clandestinitate, în afara masturbației. Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student, chiar dacă sub formă de teribilism, ca extravaganță și provocare. Tatăl meu era un voltairian, chiar dacă avea obiceiul să-și facă cruce înainte de a se așeza în pat la culcare (cine știe ce socoteli o fi avut el cu puterea transcendentă): mare cititor al Vechiului Testament, interesul lui nu se îndrepta spre fenomenul religios ca atare, ci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al epocii care să nu asocieze clasicismul și romantismul, fie prin alternanță, fie prin suprapunere. Cele două orientări se interferează sau coexistă la Asachi și Heliade, la Cârlova și Alexandrescu, la Negruzzi și Alecsandri. Cântărețul umbrelor solemne ale Coziei surâde voltairian în epistole, petrarchistul Asachi scrie balade în stil gotic, Alecsandri îl imită pe Hugo, dar se identifică sufletește cu Horațiu. De ce se petrec astfel lucrurile în literatura română? Pentru că intrarea mai târzie în contact cu Occidentul ne-a permis accesul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
Care nu s-ar fi putut face cu tatăl meu și nici chiar cu mama mea, care era fiică de preot. Voi reveni, după aceea la bunicul dinspre mamă, pe care l-am iubit, iarăși, foarte mult. Tata era un voltairian "a outrance", a umblat până la sfârșitul vieții, era bătrân de tot, se ducea în parc, la Herăstrău, stătea pe bancă și-și lua pe Rousseau, Les reveries d'un promeneur solitaire, în buzunar. (Râde) Nu se dezicea. El rămânea cu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
românești. Nu numai „cocalarii” și „blocurile gri” apar aici în primplan, dar și mașinile de lux, telefoanele mobile cu zeci de „aplicații”, femeile „tunate”, „țacanii”, barurile pulsând stroboscopic, revoluția „bio” și alte asemenea gadget-uri din imaginarul cotidian. Sigur că, voltairian prin natură, Mușina nu poate fi altfel decât ironic în fața acestui bâlci multicolor. Dar ironia lui nu e a unui reacționar moralist. Până la urmă, chiar șarjată, lumea din Dactăr Nicu... e lumea lui (și a noastră), situată dincolo de bine și
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
particular: „pentru sufletul caragialian și pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
În stomac. Decisese că Îmi voi face prima comuniune cu un an mai devreme, Împreună cu băieții din clasa superioară. Se temea cumva, dată fiind ceea ce numea În fața părinților mei și În prezența mea „excepționala maturitate a băiatului“, să nu devin voltairian? CÎnd, de fapt, cu proteza ei, ea era cea care semăna cu Voltaire. În școala aceea În care nu erau decît călugărițe, au adus pentru evenimentul cu pricina un preot care mi-a lăsat amintirea unui țap introdus Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ce o respirau, încât forma ea însăși o legătură între ei șii armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite sau putut întâlni și sau putut însufleți în acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
iluminismul occidental, ideile propagatorilor acestuia în ținutul transcarpatic nu puteau fi atât de radicale ca ale celor ce le-au lansat în altă zonă a continentului. Preoți în majoritate, iluminiștii ardeleni nu aveau cum să practice un laicism ca acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]