11 matches
-
eram la Marea Cotitură numită Magdalena A. La Aachen ne-a ascuns o vară, Apoi un văr numit Albert, Cum curge râul Aare-n seară, Amorul nostru e discret. Pe un abac se-adună anii, Dar Magdalena strălucea, Dădeau ocol dracii, vultanii, În visul alb ea se păstra. Frumosul piept al Magdalenei. De când nu e, trăiesc în lene. Boris Marian Referință Bibliografică: A capella / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
A CAPELLA de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/A_capella.html [Corola-blog/BlogPost/361716_a_363045]
-
renumit, atât pentru roluri de compoziție cât și pentru personaje din dramaturgia shakespeariana. Printre altele a jucat în: “Henry al V lea,” în regia lui Kenneth Brannagh, în producțiile lui Oliver Stone, “Regele Lear” și “Alexander”, si a fost Prințul Vultan în celebrul film “Flash Gordon”. Mai mult decât un actor și explorator, Blessed a primit distincția “Spirit Of Hammer Award” din partea prestigioasei reviste Metal Hammer UK, pentru contribuția sa la heavy metal. Pentru efecte speciale de cel mai înalt nivel
MANOWAR lanseaza CD-ul 'Kings Of Metal MMXIV' Silver Edition pe 21 martie 2014 by http://www.zilesinopti.ro/articole/6664/manowar-lanseaza-cd-ul-kings-of-metal-mmxiv-silver-edition-pe-21-martie-2014 [Corola-blog/BlogPost/98765_a_100057]
-
majoritatea fraților de cruce de la Liceul „"Radu Negru"”, sunt arestați și închiși. Aceia care au reușit să scape nearestați au constituit grupul de rezistență de pe versantul nordic al munților Făgăraș. În partea estică a județului Făgăraș, s-a organizat grupul „"Vultanul"”, sub conducerea învățătorului Pridon Ion, (Căpitan în rezervă, fost voluntar în Armata Română în Primul Război Mondial, din Părău). Alături de el se afla Marcel Cornea (student la Farmacie, din comuna Sinea), învățătorul Ioan Boamfă și tânărul Ioan Buta. 1949 Ion
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
în beciurile Securității, erau și ele la rîndul lor cercetate, unele aduse la sediul anchetatorilor. Organizația lui Ogoranu, formată în 1948, în principal din tinerii de la Liceul "Radu Negru" din Făgăraș, dar și din studenți din acele locuri, se numea "Vultanul". Clasa a VII-a de liceu a lui Gavrilă Ogoranu, din 28 de elevi, a avut șapte morți și douăzeci de condamnați. În episodul Mogoș și Mazilu (doi tineri liceeni care au organizat un puternic grup de partizani în Făgăraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui a trecut hotarul cu acea strălucire care a făcut să i se închine Veneția cea Bogată; Roma cea bătrână, Șahul cel indolent, Leahul cel mândru, Ungurul cel fălos, Tătarul cel ascuns și crud și Țepeluș cel neastâmpărat. Și acest vultan al vârtoșeniei neamului zace prefăcut în pământ în acel ungher binecuvântat al Putnei. O fi ea sfântă stânca cea neagră din Meca, lespedea lui Avram din Ierusalim, arca alianței din templul lui Solomon; sfântă o fi Acropola Atenei; sfânt Capitoliul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nechează armăsarul În floarea vieții, când printre cavale Se zbate-mpintenat de zeul Amor, Înaripatul, ori atunci când sforăie Cu nara-n vânt spre zingănul de arme, Sau când nechează-nfiorat de-o spaimă? De-asemenea și gintea zburătoare, Pestrițe păsări, ulii și vultanii Și cufundarii care-și caută hrana În apele sărate ale mării, Atunce când se bat pentru mâncare, Luptându-se cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ușor: dai vina pe un dușman din afară. Dincolo de poarta orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poveste, Virtuți nu am, dar inima îmi este Ocnașă-n piept. Pe tine doar te place! Mă vrei apoi un solitar pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei numai marea Ne va chema cu valurile-i toate... SONETUL
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe sus zboară un vultan, Și o turmă de oi blînde pasc pe valul lui Traian! Pustietatea ce „În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare” reprezintă un imens spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
divină”. Este portretul moral și fizic al eroului romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie”, românii mor „sub chinuri”, „fetele mor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]