9 matches
-
de duh, mai o glumă, mai un vis călare pe libelulă!...gata, soarele frige, unchiul dă iama la traista cu mere, mătușile scuipă în palme și încep prășitul!...Stai să vezi! Trei fete și un băiat prășesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prășește mai încet și mai stângaci, că-i mărunțel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală și muștruluială, iau pasul și lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) by http://balabanesti.net/2012/11/19/tancul-pamantului-si-hectarul-cu-papusoi-iii/ [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și abia zbicit al cărărilor, ceream și noi voie mamei să ne descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori pe miriștile triste de august, pe
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă Să-și rotunjească-n cer fructul mustos de-o toamnă.
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
o vioară Stradivarius, la care poate interpreta și săltărețe cântece populare, si marșuri solemne, si imnuri religioase. În toate ipostazele el se ridică la o înălțime artistică la care puțini alți poeți au ajuns înaintea lui: "Dumitrița, Dumitrița/ strugur smead, zbicita vită/ basm de nea în lubenița/ Dumitrița, Dumitrița.// Tu într-una te-nsuvită/ grâu incendiind cosita/ drac intrat în mucenița/ Dumitrița, Dumitrița." (Litanie IV); Nu știi că Domnul Mâine va să-ți zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă scursă în uitare, protoplasmă la tigaie, cacadâr zbicit de vânturi de catâr, potlogargarisitule... băi, consoană scorburoasă, băi, vocală căzută-n puț, huoooo!, la baie cu tine! Toate astea și încă altele, drastice vorbe, mi-au rumenit urechile, trecându-mă într-o surzenie țiuită, în sudori sulfuroase prelinse pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
maică-sa, își ridica ochii negri, fără să-și clintească trupul gras din locul ei, din cerdacul dărăpănat. Întreba cu voce ascuțită: —Haie, unde te duci, Haie? — Mă duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În Amara, la cârciumă, obișnuiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin Stan râse. Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în spinare. Fața lui negricioasă părea mai smeadă. În ochi însă îi strălucea o bucurie mare. Capetele se întorceau pe rând spre Petre Petre, care se apropia zâmbind. Pantelimon Văduva se desprinse din horă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]