23 matches
-
de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba populară, numeroase sinonime: pentru dracu- naiba, iacacine, satana, cinenutrebuie, cinenupoate etc. Oamenii în “Moromeții” nu sunt identificați după numele de la botez ci după porecle. Poreclele sunt niște micromituri. Zdoncan când era mic zdroncănea blănile patului, Ouăbei, fost negustor de ouă, striga : ouă bei (bă), Besensac are o istorie și mai ciudată. L-a adus boieroaica în sac, fiind prins la furat și de frică, săracul, trăgea câte una... Cârcâdaț este numele unui joc
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba populară, numeroase sinonime: pentru dracu- naiba, iacacine, satana, cinenutrebuie, cinenupoate etc. Oamenii în “Moromeții” nu sunt identificați după numele de la botez ci după porecle. Poreclele sunt niște micromituri. Zdoncan când era mic zdroncănea blănile patului, Ouăbei, fost negustor de ouă, striga : ouă bei (bă), Besensac are o istorie și mai ciudată. L-a adus boieroaica în sac, fiind prins la furat și de frică, săracul, trăgea câte una... Cârcâdaț este numele unui joc
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
avut răbdare”, în „Manuscriptum” și în „Caiete Critice”. Marian Ciobanu a trait printre eroii românului „Moromeții”, a petrecut atâtea emoții printre ei, s-a întâlnit cu Aristide Rădulescu, primarul, cu Florea Gheorghe, fostul director de școală și șeful premilitarei, cu Zdroncăn și Preda Oprescu, fostul secretat al primăriei, cu alde Gae, cu Ilinca,Tita și Alboaica, surorile scriitorului, cu Zoița Preda, mama lui Marin Preda etc. și din acest periplu emotiv care a durat aproape o viață au ieșit paginile de
MARIN PREDA ŞI AI SĂI DE MARIAN CIOBANU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1401280644.html [Corola-blog/BlogPost/350587_a_351916]
-
Acum faci la stânga! Mototolea a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
găsi pe Ghiocel. Măi, să fie! Dacă a fost și el aruncat în Temnița Troienelor Uriașe? Asta era! Și plecă spre Troiene. Când îl văzu, Nămețilă se gândi să facă pe eroul. Unde porni la luptă spre Mărțișor, zdupăind și zdroncănind cu avalanșele de zăpadă după el. Furios, arunca în Mărțișor cu bolovani uriași de zăpadă. Nămețilă urla ca turbatul, iar zevzecul de Pui de Ger, țopa-țopa pe lângă el, suflând din buci, închipuindu-și că nenea este invincibil. Aoleu! Păi treaba
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
sau să-mi fac probleme. Am ieșit din el schimbând vorba: —Măi, popândăilor, ce-ați zice dacă v-aș dezumfla eu roțile de la tinicheaua asta?! Nicio șansă, domn’ șef, că n-are camere; e puse furtune în cauciuce.(?!) D-aia zdroncăne de-o găsește dreacii,când mergi pă șușea cu pietriș... a răspuns, hâtru, Corcodușe, de ne-a bufnit râsul și pe mine și pe nea Cornel. M-am uitat curios la urmele tărăboanței. Desenau trei linii de un paralelism asimetric
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
luat toate lucrurile din casă.De unde avem,mă,aragazul,frigiderul,mașina de spălat, aspiratorul?Nu de la ai mei?Ai uitat? -Vechiturile astea?Aragazul ruginit și înfundat! Frigiderul care huruie ca o moară! Mașina de spălat cu axul pietrificat!Aspiratorul care zdroncăne ca o...De ce ni le-au dat,mă?Ca să-și cumpere altele noi.De ce nu ne-au dat bani să cumpărăm ce vrem noi?Să fi plătit măcar avansul la ele.Acum mama soacră are mașină de spălat automată și
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1412694270.html [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
minute. Și uite așa, a rămas numai „Simulatorul”. Din păcate, fusesem cu puțin timp în urmă în parcul de distracții, așa că efectul a fost cum se poate de nesemnificativ. Cușcă micuța în care ne-am înghesuit zece persoane huruia și zdroncănea îngrozitor, iar ecranul pe care trebuia să urmărim traseul fantasticiei mașinuțe la bordul căreia ne străduiam să ne închipuim, era suficient de alterat cât să ne forțeze imaginația să completeze lipsa parțială a imaginii. Cu toate acestea, am recunoscut filmul
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ole_.html [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
i-o recomandă el pe fată. <Ancuța!>- se prezentă ea. Și intrară în camera lui. Marian dormea și visa. Se făcea că a murit și a intrat în Paradis, după ce trecuse printr-un tunel care se învârtea și piuia și zdroncănea; după acest tunel s-a trezit pe un câmp alb-alb, numai cu flori albe și cu niște lumânări care ardeau, pâlpâiau cu luminițele lor mici ca-ntr-un enorm cimitir, parcă ar fi fost la Bellu, dar cimirul era fără
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ingerii_si_demonii_revolutiei_ion_ionescu_bucovu_1355767235.html [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
făcându-i pe vecini să nu mai știe câtă apă au consumat și, în cele din urmă, să se încaiere); defectau sistemul de semnalizare al semafoarelor (după ora 23, toate clipeau pe galben intermitent); plăteau gunoierii să ridice tomberoanele noaptea (zdroncănea toată strada, când ți-era somnul mai dulce); își încercau eșapamentele dimineața (erau preferate motoarele de Aro, negre, pe diesel sau cele de Dacia 1300, care scoteau un fum gri, înecăcios) sau prăjeau punctele de-alimentare cu energie pentru câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din câmpiile Dămăroaiei, privindu-l cum scuipă ultimele particole de viață. Tocmai când selectam catastrofele, am auzit un zgomot pe hol. Se-apropiau niște pași, sunetul cădea limpede, ca un clămpănit pe ciment. Am stins imediat lanterna. Pașii continuau să zdroncăne, dar parcă mai încet. Am eliberat imediat fotoliul decanului, apoi mi-am tras hanoracul pe mine. Din buzunarul de la piept, am pregătit telefoanele mobile. Luasem două la mine: un Nokia 5110 (un hârb, mare și greu ca o piatră) și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prietenul tău și merg din curiozitate; ce cauți tu la Viena?“ „N-ai auzit că n-are încredere?“, am mai încercat o dată să scap. „Răspunde la întrebare!“, l-a ajutat și Maria. Mă simțeam încolțit, ca eroii lui Chiriță. Trenul zdroncănea fără milă. Cabina devenise dintr-odată mai strâmtă, chiuveta și paturile mă înghesuiau, lipindu-mă de ușa încuiată. N-aveam pe unde să ies, pusesem și sticla, preventiv. „Ei?“, a insistat Maria. I-am aruncat o privire urâtă, nerecunoscătoare. „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și chiștoace aruncate de trecători. Dincolo, spre Muzeul de Istorie al Orașului București, se furaseră benzile de cauciuc de pe margini, iar la Teatrul Național nu se mai montase nimic, tot nu folosea. Doar spre metrou rula una, cu șenilele descentrate: zdroncăneau ca un T-34 rusesc, fugărit de-obuzele unui Tiger. Sus, în vârful de pantă, fleorpăia o talpă de șlap, prinsă între trepte și cant; prea subțire ca să treacă peste bordura de-oțel, prea groasă ca să intre sub ea. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității și melodiei și o imagistică uneori voit apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
fine, îmi plăceau cheile nichelate, cu mecanismul melcat ce scârțâia ușor la rotire, când se acordau corzile, îmi plăcea sunetul cutiei de rezonanță și sunetul pietricelelor pe care le scăpam intenționat în interior și apoi clătinam chitara să aud cum zdroncăne ceea ce băgasem acolo. Până m-a prins Nicu și mi-a interzis să pun mâna pe lucrul său, ce nici nu era propriu-zis al său, ci al unui coleg din școala profesională unde vărul terminase anul I c-o singură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ultima, vă rog. Încerc să nu par prea disperată. Două, vă rog. Din... ce aveți. Nu vine nimeni să-mi ceară biletul. Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și care zdroncănea pe pietrele de pe drum ca un tanc. Iar mătușile din Delani, Meziad și Pietroasa, unde mai mergeam în câte-o vacanță, nu-mi apăreau în fața ochilor decât deșălate la propriu, ca niște cai mici și suri din Apuseni. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
II în top, ca să-mi pun în valoare o forță pe care nu mi-aș fi bănuit-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
căruciorul înapoi a doua zi și rezolvă el restul. După ce vârâm comoara în pivniță, Mircea pleacă acasă. În loc să mă prăbușesc, simt din senin că prind puteri și mă apucă o poftă năpraznică de acțiune, de parcă aș fi Superman. Înșfac căruciorul, zdroncănesc cu el prin toate gropile până pe Fucsik, unde dau o comandă scurtă lui Rigo și Cristi hai încărcați tot mă descurc singură, în timp ce Teri îmi face o cafea adevărată din Germania. Mai e un singur sac de cărbuni și două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a gunoaielor pe rfpi. Cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape. - Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de momentele apariției la televiziune a domnului Iliescu (...) Venise În haină și pulover, cred că nici nu era bărbierit la ora aceea”. Noroc că ne-am bărbierit noi cu toții, adeca ne-a bărbierit el folosind un simplu zîmbet mural. Și zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice care urlă precum sălbăticiunile cele primitive În scopul să ucidă și să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]