8 matches
-
culcat peste mine o fiară... Aș voi cu o rugăciune Să chem. Din cer să vie careva, Cu suliță grea, Și s-o alunge-n bezna mare. Atât îți cer, Doamne, nițică răcoare. Fiara și-a potrivit ochiul aprins și zgâit În ochiul meu, de care-și freacă pleoapa...”( S-a culcat fiara) În poezia lui, spunea G. Călinescu, “odată deschisă o ușă, zece porți se dau la o parte zgomotos și simultan peste amețitoare perspective”. Bibliografie: Literatura română între cele
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428476014.html [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
Bugaz. Repeta acest nume gândindu-se, cred, că ar fi greu să găsești ceva mai bun ca să prinzi rădăcini. Dar poate că existau lucruri mai rele decât plictiseala. Să batem în lemn. Părăsi drumul și se întoarse pe plajă. Ochiul zgâit al lunii apăru la orizont și liniștea se adânci. O cărare argintată legă curând țărmul neted al Bugazului de acela, invizibil, din față, pe care începuse istoria, în vecinătatea unei cetăți ruinate de iubire și de război. Din iubirea de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
undeva, o cameră mizerabilă într-un cartier mărginaș, unde venea s-o vadă regulat. Vizitele lui nu treceau neobservate. Venea cu un taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mână cu un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că o doamnă de anume vârstă nu putea fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am adus jarul!" Mulțumesc, mulțumesc! Cu ochii zgâiți, tânăra țărancă, pe cât de timidă, pe atât de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-te-n cameră, pe încetul, să nu te simtă mama, și te-mbracă. Sau nu, se răzgândi, mă duc eu și-ți aduc un costum de-al lui Tom. "Asta e noaptea misterelor", își spuse băiatul și rămase cu ochii zgâiți. Un costum de-al lui Tom?! Era ceva nemaipomenit! Indiferent de costum, oricare, faptul în sine că era al lui bădia Tomiță și i se îngăduia să-l poarte, fie și-o noapte, câteva ore, oricât, era ca și cum fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lovească tramvaiu, să-nghețe de frig - că tot dezbrăcată pleca soacră-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o vreme, Ivona îi punea peste fotoliu o mușama ; se vede că i s-o fi slăbit bășica udului și madam Ioaniu își da drumu pe ea, ca copiii mici. Așa că i-o mai fi deschis ușa pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uneori erau guri sau vagine primitoare, puteai intra direct, fără să bați la ușă. Dar pentru asta trebuia să fie deja o orgie adevărată, iar acolo selecția se făcea la intrare, În general veneau cupluri. De câte ori n-am văzut femei zgâite, lubrifiate În draci, care se masturbau toată seara; nimeni nu venea să le-o vâre, bătrâne. Nici măcar din milă, nu, nu era posibil; trebuia totuși să ți se scoale, cât de cât. — În concluzie, spuse Bruno gânditor, n-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]