253 matches
-
Cineva se făcuse portavocea bătrânului. Acesta, revenindu-și, mă desemnase pe mine ca fiind acela pe care trebuia să-l întâlneasca aici, persoana ce-ar fi putut să-l sprijine în slăbiciunea-i de moment. Uimit de cele ce auzeam, zvâcnetul ce-mi hărțuise ființa tot drumul de la hotel până aci se amplifică de mii de ori. Devenii imponderabil. Fusei purtat într-o clipă, de ce, nu știu, lângă bancă. Odată ajuns, mă așezai alături de cel ce mă clamase cu atâta firesc
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1442124650.html [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
Acasă > Versuri > Iubire > SUNT FRUNZĂ... Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă regasești prin gândurile tale Și mă alungi că pe-un blestem cuminte Zvâcnet îți sunt sub tâmpla și-n trăire Și-ți sunt întruchiparea din cuvinte. Mă cauți printre ore adormite În visul tău pășesc fără sfiire Te amăgesc cu ore de tandrețe... Nu sunt femeie ,sunt doar o-nchipuire Sunt frunză ce-
SUNT FRUNZA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sunt_frunza_.html [Corola-blog/BlogPost/340802_a_342131]
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459751581.html [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
odoare vii, menite să-i împodobească doar pe acești aleși! Dar jocul răsunator al pintenilor și clopoțeilor?! Dar îndemnurile Vătafului!? Dar vorbele rostite ca răspuns?! Și perindarea între plimbarea lentă și începutul mișcării ritmate?! Dar toiul dansului în zbor de zvâcnete scurte, rotiri în aer?! Toate-i plăceau! Toate-l făceau să creadă că e frumusețe de vis! Și totuși, Filu simțea c-ăl mai grozav lucru făcut de aceștia era truda lor de-a-l scăpa pe vreunul luat din Căluș
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare reprezentație scenică a sa mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice românești și universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă și zvâcnet de atâția zeci și zeci de ani o viziune despre actor, așa cum puțini mai sunt interesați să îl vadă în ziua de azi, anume aceea că actorul reprezintă o entitate îndelung reformatoare a actului artistic în sine (și nicidecum o
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
șipotul izvorului ne îndemna la iubit, pietrele ne dau binețe (străpungi o doma) Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz pulsul meu e în tine mă înalți mă coborî îți faci drum pe coapsă mea (sunt o icoană) Țipat zvâcnet durere geamătul unei feline și bătaia inimii de greier cel mai senzual început de suspin (ritual carnal) Febra iedera pe pereții inimii suntem o clipă unită cu un singur destin (apogeu milenar) Fum de țigară vin sângeriu și umbre ce
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de plumb, până la durerea desprinderii cojii de bobocul uimit de lumina soarelui. m-am rătăcit o clipă în pumnul fiarei. m-a strâns fără milă, jinduind la fulgerele fără culoare ale tăcerilor false. un zvâcnet de ape m-a trezit, lăsându-mi pământul să primească metalul daltei izbăvirii printre lacrimi, nerostiri și roua dimineților netrăite. Referință Bibliografică: dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Daruieste_mi_doamne_gratia_pietrei_anne_marie_bejliu_1327877818.html [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
cu un rând sclipire la început s-a născut înfometat dar fără amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Celula_din_vise_cavalerul_ratacitor_1357160164.html [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte în devenire, de fapt patru trepte ale cunoașterii și tot atâtea etape în înțelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian. „Marea se apleacă pe fereastră/ eram în spatele ei/ și numărăm apele/ apele și culorile/ zvâcnetul și culorile/ curajul nerușinat/ revărsarea cu gust și rafinament/ când totul e pe potriva/ că torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarnă la țară// O, ochiul mării de cucuvea/ noroc că nu face asta/ în fiecare zi/ că pe mulți i-
TEME SI SIMBOLURI CRESTINE IMPLETITE IN EXPERIENTA CONCRETA A ZILELOR NOASTRE de OCTAVIAN CURPAŞ, SURPRISE, ARIZONA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 by http://confluente.ro/Teme_si_simboluri_crestine_impletite_in_experienta_concreta_a_zilelor_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/349721_a_351050]
-
corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Minela își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
un moment dat tactica. Îl luă deoparte pe copil și încercă să îl facă să înțeleagă că oricând s-ar fi putut întâmpla ceea ce se întâmplase la primul lui antrenament. Știa că băiatul fusese speriat, îi simțise groaza în fiecare zvâcnet al membrelor firave pe care le atinsese în momentul îmbrăcării. - Mama spune că am să fiu ca Superman dacă am să învăț să înot. Cuvintele copilului îl lăsaseră interzis. Își amintise atunci de ce se însurase cu Silvia, de zilele acelea
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1437727508.html [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului apoi, așează-mă gând ne-ntrupat la răspântia dintre două clepsidre. un braț îmi va fi nisipul lunecând încet spre nimic. celălalt braț va fi zvâcnetul gurilor foc ale vieții, când infinitului i se aduc jertfele secundelor fără aripi. într-o piatră de lună ascunde-mă, Doamne, să-i simt iubirea nervură, în arterele blocate ale ființei de lut. nu mă lăsa, Doamne, să răspund dorințelor
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Loveste_mi_doamne_timpul_cu_funiile_anne_marie_bejliu_1329836712.html [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
ta Mizerabil și-alunecând pe-a vieții pantă Uitând cu totul că eu te-am iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată. Gonește-mă fără vreun regret din viața ta Acum cât încă sunt energic și un zvâcnet Plin de trăiri intense înving prejudecata Prin amanterii golașe mi-s un fugar valet. Gonește-mă ca o parșivă dintr-a ta lume Nu mâine, nu poimâine, ci chiar azi Vei regreta un timp - nu-s pus pe glume Nu
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1462381370.html [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Aici, la țărmul mării scrutez întinderile încercând să descopăr ceva, dar parcă înadins totul a încetat să se mai miște împrejur. Doar ampla respirație marină, din când în când un zvâcnet spintecă scurt apele ca o aripioară înotătoare. Percepția e pur vizuală nimic logic; apare și dispare, ca la orizont aripa unui delfin. Impresiile acestea - constatări simple, pe care cândva, cine știe când, le vor scoate la iveală niște amintiri. Atunci
PESCĂRUŞII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1459492744.html [Corola-blog/BlogPost/375056_a_376385]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_din_mitologia_ion_iancu_vale_1372167457.html [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
l-atingi pe sub pământ. E-acolo-n așteptare și durere Un vis de-al meu în care tu mă prinzi În fiecare briză de plăcere Când firul ierbii-n brațe îl cuprinzi. Ascultă-i sângele cu dor de ducă În zvâcnetul cel verde-n rădăcini! Acolo-i primăvara cea năucă Și-i vara ce-mpletește alte vini. Tu îmi aduni păcatele din stropii Ascunși în iarba nopții-n care eu Mai bâjbăi visul verde ca miopii Și-ntineresc la braț cu
EU ÎNVERZESC TIMID de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Eu_inverzesc_timid_violetta_petre_1361536059.html [Corola-blog/BlogPost/341297_a_342626]
-
Căciulătești” se derulează într-un evident ritm de folclor muzical și de joc popular: ,,Apa-i rece, la izvor,/ De sete, nu am să mor,/ Întunericul ne-așteaptă,/ ROATA (s.n.) s-o jucăm la poartă” - pentru a îngemăna, în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
eului convențional, un statut indiscutabil aparte. Prin farmecul fără de cusur al trupului ei străbătut de lumină, Plisetskaya a resemantizat conștient grația mișcărilor scenice de o asemenea manieră vizionară, că nu te poți duce cu gândul decât la amplitudinea generoasă a zvâcnetului ei interior. Cu alte cuvinte, acest Orfeu slav, care a învins cu stăruință negura deasă din infern, nu s-a întâlnit deloc degeaba cu planeta Pământ. Trecerea ei longevivă prin arta dansului a ajutat-o să-și alcătuiască din vreme
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1430911706.html [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
s-a luminat brusc și soarele a năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeți calde, ... XI. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013. CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ochii albaștri ai tatei. știam că voi ajunge iar la pieptul lui... mă întorc în prezent. pe stradă e întuneric. stau ghemuită ca un copil în liniștea gata să explodeze în mine. refuz să mă ridic. nu e greu. un zvâcnet și ating iar verticala. mângâi strada pe care gheața acoperă primii mei pași... mă strigă tata, îngrijorat de căderea mea. îl liniștesc atunci când îmi aude râsul... de fapt plâng. mi-e dor de căderea de pe Vârful Omu, de pământul și
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Strada_anne_marie_bejliu_1355696882.html [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
se întunecă porțile, de câte ori ascult inima pământului în care mă aflu? Văd scara, ating prima treaptă, totul fuge de sub tălpile pline de mișcare și alunec în golul acela imens dintre trup și spirit. Sufletul îmi zvâcnește dureros. Până în tâmple ajunge zvâcnetul. Nu știu cine-i băutorul de cafea din povestea ta. Ce știu e că sunt actor, cuvânt, scenă, copertina grea care se lasă pe rolurile jucate pe jumătăți de mișcare, spectator și scaun, sufleor și finalul asurzitor sau tăcut al piesei. Ies
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1458320751.html [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
“Onkel Michael vrea și el să spună ceva, însă nu bate, precum Otata, cu cuțitul în pahar, ci se ridică încet de pe loc și imprimă mesei, cu burta sa mare, un zvâcnet simțit de către întreaga adunare. Liniștea se lasă de îndata din nou. - Vater - începe el ezitant și de data asta în germană -, Tată, când s-a isprăvit războiul ne-ați scris să vedem cum ne putem descurca aici Îngermania ..., adică..., acolo
Claudiu M. Florian: Vârstele jocului, Strada Cetăţii, Editura Editura Cartea Românească, 2012, pag 109 by http://revistaderecenzii.ro/claudiu-m-florian-varstele-jocului-strada-cetatii-editura-cartea-romaneasca-2012-pag-109/ [Corola-blog/BlogPost/339523_a_340852]
-
corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396540875.html [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CUVINTELE-MI CER VIAȚĂ! Autor: Claudia Archip Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvintele cer viață! Ca un zvâcnet puternic ce l-ar face un mut; Deschideți-vă sufletele, Cum o făceam mai demult! Nu știu să exprim note, Nici să învăț măcar, Nici să dansez încât astfel Să transmită trupul ce l-a încărcat. Nu știu cum să pătrund minți
CUVINTELE-MI CER VIAȚĂ! de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/claudia_archip_1451814897.html [Corola-blog/BlogPost/378599_a_379928]
-
a ridicat brațele să atingă cu degetele ei umerii lui Becky. Becky cea înaltă se îndoise că o ramură aplecată, trasă în jos să-și dăruiască fructul. Trupurile lor atât de apropiate între pânzele subțiri ale bluzelor îngăduiau transmiterea fiecărui zvâcnet stârnit și fierbinte. Îmbrățișarea de atunci stăruia în amintirea ei și acum. Amintiri nemărturisite nimănui vreodată. Acum, încă o dată ele invadară memoria lui Becky. Atunci năvăliseră să-și primească alinarea sub dezmierdările Aialei: Iaron care-i respinse gestul de tandrețe
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]