12 matches
-
stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât puține cuvinte foarte alese într-un discurs despre natură echitabil compus”251. (subl.n.). În ceea ce privește carnea, tocmai prin înfiorarea pe care o provoacă din pricina aspectului său „zvâcnitor”, aceasta impune „cea mai mare discreție”. Prin urmare, privilegiate în această „ierarhie” sunt materialele neutre, precum lemnul și cărbunele. O asemenea preferință poate desigur să surprindă, dar ea își află, la o analiză mai atentă, justificarea tocmai în caracteristicile obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nemișcare, ochii trebuie să fie întotdeauna nefocalizați și complet relaxați. Dacă încercați să vă concentrați privirea într-un anumit punct pe durata unei ședințe de practică va apărea o tensiune în mușchii globilor oculari, ceea ce produce o durere de ochi zvâcnitoare. Aceasta poate fi ameliorată dacă vă frecați palmele una de alta până se încălzesc și le amplasați deasupra ochilor închiși, ținându-le acolo timp de un minut sau două. Așadar, durerile de cap și de ochi nu sunt semne de
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc pulsatil. Nu trebuie să spui nimic, Clara, dacă nu vrei! își reia mama discursul, cu aceeași expresie imobilă pe chip. Ești inteli gentă și sigur ai priceput că hotărârea noastră era luată mai demult. Fiecare din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că le-aud, și, ridicîndu-mă în genunchi, mă lipeam tot de peretele rece, îmi apăsam urechea pe el și-ncercam, oprindu-mi respirația, să intuiesc ce se-ntîmpla dincolo, cum se luptau în pat, într-o devălmășie de organe umede și zvâcnitoare, un bărbat și-o femeie, dîndu-și plăcere unul altuia, simțindu-și cu palmele pielea zonelor erogene și cîrli-onții pubieni, mîncîndu-și sfârcurile și lobii urechilor. Urechea-mi îngheța și-ncepea să mă-njunghie, inima-mi bătea atât de tare că ambiguiza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să înțeleg încă, de fapt, cu adevărat, că se-ntîmpla un lucru neobișnuit: apa rece cu care mă clăteam curgea liber din gura mea, deși strângeam buzele: buza de sus, în partea ei stângă, avea mușchiul moale, neputincios și un pic zvâcnitor. Era ciudat și aproape amuzant. "Ce dracu", îmi ziceam, și luam iar apă-n gură, încercînd din răsputeri s-o rețin. Dar cu cât îmi încordam mai tare buzele și obrajii, cu atât șuvoiul sucit, turbulent, țâșnea mai puternic prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de țevi, zgomotul apei trase la baie. Și mai rar vine cineva aici: mama și, de câteva ori, Herman. Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață. Singurul lucru viu, aici, este manuscrisul meu zvâcnitor, pielițele astea mustind de un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a debutat editorial cu un vo lum individual, intitulat „Radiografia răuluiʺ. Din titlul volumului și cele ale multor poeme se prefigurează o lirică de atitud ine față de tarele morale. IREVERSIBILITATE Ca să te mai întâlnesc, Ar trebui să am vârsta aceea zvâcnitoare,, ʺ La care eu te‐ am cunoscut, trăindu‐te ... și nu e cu putință . Singurele amintiri ce le păstrez de la tine, Sunt mama ta și numele tău. Ia‐le, mi‐ai zis, ca să‐ți aduci aminte Din când în când
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei aripă i se zbătea într-o spaimă de moarte. în fuga lui deznădăjduită, monstrul dădea din colț în colț, iar după fiece val pe care-l spărgea, se scufunda spasmodic în mare sau își înălța pieziș spre cer aripa zvîcnitoare. Văzusem cîndva o pasăre cu o aripă ruptă descriind cercuri în văzduh, într-o încercare zadarnică de a scăpa de șoimii-pirați. Dar pasărea are glas și-și face cunoscută, cu țipetele ei, spaima, pe cînd frica acestei mute și uriașe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]