47 matches
-
I, pe 20 iulie) trebuie să izbutim să ridicăm de pe ochii istoriei vălul uitării și să așezăm vălul iubirii. Regele Ferdinand I, nedrept și pretimpuriu, la numai șaizeci și doi de ani, pe 20 iulie 1927, a fost așezat dincolo de zăbranicul timpului, spre a coborî în necropola regală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, și a urca în viața istoriei. Împietresc vorbele la lespedea așezată deasupra sa, astăzi, la trecerea aproape unui veac de atunci. Ele spun despre fapte, încet și adevărat
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/_ferdinand_i_regele_loial_aurel_v_zgheran_1374492815.html [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu LA COASĂ Era dis-de-dimineață ; poiana era-nvelită-n zăbranic . se găsise, să plece la coasă Nea Titi, un bătrân searbăd, dar harnic . Știe că fânul se taie ușor, când e cu roua pe el . E moale și se ia verde ; bine se spală și lama de oțel . Pune merindele
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/La_coasa_poezie_de_ion_iparaianu_al_florin_tene_1341805462.html [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
a fost teamă? Sau ești sub protecția unui zeu? Am înțeles. Îți văd timiditatea, dragul meu. PROPELIUS Te-a sărutat, ai sărutato ... spune? CASSIUS Te rog! Spuneo pe nume! SABINUS Ei! Zada! Ș-a dispărut prin canatul porții Învăluită în zăbranicul nopții.( Toți râd.). Și hazul are rost, prea mult te face să rămâi În urma gândului ... O să vedeți, am să fiu cel dintâi ... PROPELIUS Victoriosul! CASSIUS Nimfe! Venere divine! Veniți să vedeți “Frumosul. “! (Toți râd în hohote.). SABINUS ( Către Licinius.). Aaa
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_trei_acte_tabsoul_i.html [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
adăpă din neliniște de vânt. Trec îngerii de foc pe geana nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn, îngână luna o cântare trăgând pe ochi zăbranice de nori, e lumea-ntreagă semn de întrebare ca un crepuscul spânzurat de zori. Se tânguiesc iar nopțile în mine și sufletul în vise îmi e punte; sunt semnul de-ntrebare în ruine îngenuncheat în lacrimă de munte Leonid IACOB
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Tristeti_leonid_iacob_1346259861.html [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
din România, filiala Timișoara. Cărțile lui au trecut hotarul, fiind găsite în colecții și biblioteci internaționale din USA, Franța ,Italia. Poetul scrie o poezie rafinată cu metafore alese, inedită, plină de înțelesuri: “Orfic m-am ascuns în mantre/ Sub nirvanicul zăbranic.../ Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna suind din talazuri, / Cineva le va pune lințoliu
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna suind din talazuri, / Cineva le va pune lințoliu,/ Zăbranic nirvanic, de doliu/ Și mâna aceleia, poate,/Cu degete/ Îngândurate/ Le va sparge, orbite, pe toare...” 11. Maria Filipoiu, născută pe meleaguri buzoiene, cu câteva cărți publicate, coautor și coordonator de antologii de poezie și publicistică literară încă mai trăiește
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
etc.). Motivul zborului nocturn definitivează tabloul, dominat de atotputernica lună plină: "Alerga ușor, ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită"" Odată redevenită tânără, zâna devine un dublu terestru al astrului selenar, "strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer". Simbol feminin prin excelență (dată fiind dependența
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC DE LEAGĂN Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE LEAGĂN Puiule de borangic, Ochi de mac, și degețele Ca zăbranicul de stele, Să rămâi, și mare, mic - Cât un ghem de pâinișoară, O azimă respirând Spicul ei, întâia oară, Mare, să rămâi plăpând - Cu obraji de foc, ca macii, Și cu gene de cărbune, De crești mare, cât copacii, Fă
CÂNTEC DE LEAGĂN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantec_de_leagan.html [Corola-blog/BlogPost/358966_a_360295]
-
uita, de crești trei leghe, De părinții tăi bătrâni - Mic de-ai fost, și-ai ajuns mare, Respirând din viața lor - Dacă nu mai pot, și-i doare, Ocrotește-i, puișor - Puiule de borangic, Ochi de mac, și degețele Ca zăbranicul de stele, Să rămâi, și mare, mic - 22 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: CÂNTEC DE LEAGĂN / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂNTEC DE LEAGĂN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantec_de_leagan.html [Corola-blog/BlogPost/358966_a_360295]
-
cum se cuvine ; Te liniștiseși mult și erai calmă, Iar noi ne bucuram că ești atât de bine ! Așa cum spune cântecul : „Vremea-i vreme, vremuiește Și-ți scurtează umbletul, De țăruș te priponește ... E toamnă timpurie; Păsările-n stoluri pleacă; Zăbranicul de brumă argintie Toate florile le-apleacă . Îmi fac timp și tot socot: Pe ghem nu mai este sfoară . Altfel, să-mi explic, nu pot: Cum de-ai trăit doar o vară ? SUFLET SFÂȘIAT Ai sufletul sfâșiat de dureri; încerci
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1364743310.html [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în cari Zalmoxis ziua povestește! PEISAJ CU CIORI - IARNA mulgând la sânge costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic peste iarnă-or dezveli apriga foame s-a dedat zăpezii stomacul vid s-a-ncrâncenat pe zare negru sughiț de lipsă-n crucea-amiezii se-aud croncăniturile amare pe sub pământ își ascund bocet munții i-a scufundat mizeria din cer de frig s-
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1421881231.html [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
Tu ai pus în ea. De ce acum s-ajungă-n mâini străine, Ce o jefuiesc,averea să-i ia? Ne-au umilit și interzis confrații: Pe Vulcănescu,pe Țuțea,pe Crainic, Pe Eliade,Gyr și pe mulți alții, Culturii punându-i negru zăbranic. Așa cred ei că pot să ne supună, Iar trădătorii neamului i-ajută, Să ne distrugă cultura străbună, Din ea să nu facem icoană sfântă. Și Eminescu se-nvârte în mormânt, Văzându-ne cultura arestată, Iar lifta străină pe al
ROMÂNIA, E ȚARA MEA FRUMOASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1449592141.html [Corola-blog/BlogPost/342635_a_343964]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ȚĂRÂNA DIN MINE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului ȚĂRÂNA DIN MINE Zăbranicul de brumă mi s-a lipit de tâmple; nu e durere, doar un oarecare regret, că din miezul primăverii, când trebuia să-mi cânte păsările, să-mi pun sub bete florile, prin trupul gol bântuie vântul domol. Viața e aspră
ŢĂRÂNA DIN MINE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1404977128.html [Corola-blog/BlogPost/349201_a_350530]
-
ai cărei pereți întunecoși par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stâncile năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse-n întuneric, animale diforme, monștri ce te privesc amenințători din firidele lor negre, chipuri omenești învăluite-n zăbranice de piatră . Aici zeul Zamolxis, fost preot și profet, și-a ales ca locaș această peșteră. Era locul ideal să dispară și unde nu putea fi găsit de nimeni. Puterea lui era nemăsurată: din bătrân se făcea tânăr, intra sub
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iosif_kovacs_putrerea_cuvantului_scris_al_florin_tene_1327684053.html [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
darului: de poezie, de carte, de înduhuirea fraterna, în tot mai recele „ ciber spațiu” al existenței, al paideumei ; credem asemeni lui Borges Orbul, ca poeții lumii, dacă vrei Magicienii de care ne vorbiră sud-americanii, sunt cu toții o Entitate Unică, sub zăbranicul nirvanic al felurimii NUME LOR... Remember Numele cenaclului, numele Poetomului, aș spune... Cezar cântă la chitară (Bacovia cantase la vioară...) O bijuterie a liricii de amor, a lui Cezar este „ Când eram mai tanar/ și la trup curat”. Prin ani
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
1969; Antichitate orientală și clasică (în colaborare cu Alexandru Cizek), București, 1971; Esențe antice în configurații moderne, București, 1973; Dincolo de coclauri, București, 1979; Umblet subțire, București, 1986; Aud înfrunzire, București, 1999; Descântec în brumă... și depun mătasă, Iași, 2001; Zorilor zăbranic, București, 2003. Traduceri: Henrik Ibsen, Teatru, pref. trad., București, 1974, Împărat și galilean, pref. trad., București, 1994; Hugo von Hofmannsthal, Poezii, pref. trad., București, 1981; Jules Laforgue, 31 poezii, ed. bilingvă, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Stelele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare de suferințe. Păstrăm încă șansa, pentru că mai sunt cuvinte care n-au fost siluite sub marele și greul zăbranic al lungii nopți românești, însă va trebui curățat de mâl și de alte viituri întregul lexic, pentru că multe cuvinte au fost compromise. În ,,Ce blestem ne-ai trimis, Doamne” ...de mor copiii în fașă, de intră în noi corabia morții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un produs liric definitoriu. Neconsolată de dispariția propriei surori, Sora mea de dincolo (1980) un fel de bona dea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Îmi aduc aminte de toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și teamă; și aveam simțământul că port, în locul inimii, un mic coșciug de plumb. Lizzie, plimbându-se alături de mine, își plânsese tot plinul peste amintirea lui Titus; plângea și acum, destul de des, dar parcă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat pentru nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zi, omului grec îi mai rămînea ca ultimă și supremă mîngîiere speranța unui trai mai bun, sau, cel puțin, speranța curmării necazurilor prezente. Speranța, în definitiv, era aceea care dădea valoare clipei încărcate de povara existenței, punînd trandafiriul său peste zăbranicul prezentului. În același timp, speranța însemna, pentru același grec, "așteptare, neliniște, teama de viitor", care putea aduce fie un mai mare bine, dar și un mai mare rău. Este aspectul negativ al speranței, asupra căruia mai ales ne va putea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
celor doi reeducați pe post de cerberi ai respectării regimului de Cazimcă. După vreo două zile, Calciu ne comunică prin morse „că Vică a încetat să mai mănânce”. Pe fața D-lui Petrașcu s-a așternut o umbră ca un zăbranic spunându-i lui Pop Aurel din când în când: „Cât o să mai poată rezista? Cât o să mai poată rezista?” în adevăr, în starea de cașexie înaintată, cu edeme până la mijloc, în care era, cu traumele datorită bătăii, cu lipsa de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unui autor aproape nonagenar, dar sunt izvor proaspăt de energie spirituală într-o lume atât de bulversată ca aceasta în care ne este dat să trăim. Se spune că cei care ne părăsesc dispar doar când uitarea își aruncă cernitul zăbranic peste ei. Într-o zi de început de florar, 9 mai 2008, dr. Paul Trosc ne-a părăsit pentru totdeauna. Prof. Dr. I. Iacobovici în introducerea la Tratatul de chirurgie din 1943 (început dar neterminat) scria: „Chirurgii, cei mai mulți mor de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Sf. Maria și slujba se ținea afară, în fața unei mulțimi în care am remarcat numărul mare de africani. Amplificatoarele asurzitoare, înghesuiala, poate chiar ritualul slujbei catolice pentru mine străină, dar mai ales uriașa plasă de sârmă ce acoperea - ca un zăbranic - o bună parte a fațadei (catedrala se afla în reparații) mi-au stricat bucuria marii revederi. N-am revenit la Notre-Dame în cele zece zile pe care le-am petrecut de data aceasta în capitala Franței. * Pe primul plan a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]