32 matches
-
scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția care se tot duc... Pe răbojul vieții
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Anotimp > ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai să fugim iubite din bastilia alcovului să evadăm din oglinzi paralele ce ne reflectă în fiecare clipire mirifice selfie zăbrelite în himere mi se zvârcole-n vene gena ancestrală de dor pentru raza fugitivă cernută pe ploape să ne sărute îmbrățișați printre ramuri să ne plouă codrul în plete culori și sonate să ne aștearnă la picioare covor foșnitor cu miros
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1475359560.html [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
fiindcă nu le cunoșteam, ajungeam acolo înainte de începerea slujbei. Din mijlocul curții, prin ochiul meu de copil, priveam mănăstirea scundă aproape dărmată, cu turlele sale greoaie, turtite și supărate pe cei ce nu le repară. Priveam la stâlpii și coloanele zăbrelite de dungi întunecate sau poate afumate. Unele colonete și arcade abia le percepeam din ce ne explica mama. Tot mama, apăsa uneori pe cuvinte să reținem despre această mănăstire, dacă cineva ne întreabă să vorbim despre aceasta. Mănăstirea a fost
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1403613887.html [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
A meritat să se-adune de pe drumuri, să iasă din focul tenebrelor în care a fost „plămădită” de alții, salvată prin joaca nevinovată a unor copii - pentru a se bucura de răsfoirea în tihnă și pe îndelete a fiecărei pagini, zăbrelită de întunericul ascunzătorilor în care a fost încătușată, fără a fi văzut prea des lumina ochilor atâtor altor cititori... Își are negreșit partea de spornicie în suflete și în minte, la ceea ce am devenit și suntem în prezent fiecare, vremelnicii
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
ultimul rând - punctată discret cu umor elevat . Într-o manieră similară de concepere se încheagă și poezia cu inserții tematice sociale sau istorice de actualitate. Relativ la “peisajul” politic actual, frustrarea poetului, lansând o rugă către Demiurg, ia accente de blestem : “Zăbrelește-i în zeghe /.../”. Totuși,“fundalul” acestor - să le zicem - “pete de culoare” este constituit de poezia de dragoste: o poezie a fantazării, a perseverării, a deziluziei și frustrării, a mâniei și iertării dar, invariabil a victoriei speranței; o poezie concepută
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_cocis_1481774239.html [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
ochii din cap. Și, n-am făcut-o!... L-am cadorisit cu titlu de cetățean de onoare al Rucărului, crezând că este răsplata nimerită pentru truda sisifică de-o viață ca „salahor” al bucoavnelor, rătăcite în cotloanele de lumină îndelung zăbrelită din arhive, în miile de manuscrise și izvoare îngălbenite de timp și uitare și a căror înțelepciune, viață și jertfă a înaintașilor ni le pune, iată, tălmăcite și pline de semnificații, la îndemână. Crezând că ne-am achitat de „cota
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Doi_ani_de_la_eternitatea_profesorului_gheorghe_parnuta.html [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
gratulându-ne și mulțumind Cerului că (încă) existăm. Mai rămânea să pună ”obloane” ochilor pentru a nu mai privi Cerul! La asta se trudea pe „brânci” , pentru a urzi din bezna îndelungatei nopți comuniste „oblonul uriaș” , burlesc și smolit - pentru a zăbreli lumina Universului „amenițător” și veghetor de deasupra, căutând complicități, vinovate sau nu, impuse sau liber asumate. Era în joc o miză prea mare, la care nuse putea renuța ușor, edificarea „omului nou” care, fie vorba între noi, nu s-a
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_.html [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde din versurile poeziei „ Zăbrelește”: Cu libertatea încătușată-n lanțuri/ Și ulii paznici la cuib de visuri,/ S-a-ntors roata cu o revoluție,/ Cu speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: „Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ („N-am
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lucia_elena_locusteanu_1451545363.html [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde din versurile poeziei ,, Zăbrelește”: ,, Cu libertatea încătușată-n lanțuri / Și ulii paznici la cuib de visuri, / S-a-ntors roata cu o revoluție, / Cu speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: ,,Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ (,, N-am
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 by http://confluente.ro/Mircea_Gordan.html [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
mare de pantă). Înălțimea stâlpului de asemenea variază începând de la 7,5 m până la 113,5 m (telecabina Kaprun- Kitzsteinhorn, landul Salzburg, Austria). La noi în țară, recordul pentru cel mai înalt stâlp de teleferic este deținut de un stâlp zăbrelit de la telegondola Piatra Neamț, cu o înălțime de 64 m, iar cel mai scurt stâlp aparține telecabinei Capra Neagră (Poiana Brașov) - pilonul 2 cu înălțimea de 7,50m. Tot la noi în țară există și o telecabină FĂRĂ niciun stâlp: telecabina
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
nu se schimbase simțitor nici un deceniu mai târziu, singura realizare notabilă fiind refacerea turlei și revenirea la tencuiala exterioară originală. Într-o descriere din anul 2001 ea este prezentată astfel: "„Mănăstirea și tot ce a mai rămas din ea e zăbrelită de grilaje înalte și multe ziduri despărțitoare. E foarte greu să-ți imaginezi ce va fi fost cândva Plătăreștiul. Înfipt în coasta fostei așezări monahale, celebrul spital de nebuni se învecinează trist, sporind sentimentul de paragină, de abandon, de durere
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
apropiate ferestre ale colibei dintre ape fuseseră deja acoperite. Unchiul Devereux își strângea tabăra în așteptarea iernii. Ca și cum ar fi pozat pentru „fotografia de logodnă”, se echipase în solemna uniformă a ofițerilor voluntari din Canada. Lumina zilei, pătrunzând prin ușă, zăbrelea posterele sale de student, prinse-n pioneze, alandala, asemenea pașilor pe-o punte. Mr. Punch, un pepene în pantaloni de hockey, Dădea pe gât o carafă de whisky. „La Belle France”, într-o togă alb-roș-albastră accepta brațul „protectorului” său, necioplitul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ei a cumpărat mobila și a preluat apartamentul de la proprietar. Ăsta era Simon. Dar mama? Mai e aici? Unde este mama? Doamna cea oarbă? Locuiește jos, la vecini. Familia Kreindl îi dăduse camera lui Kotzie, care avea doar o ferestruică zăbrelită pe holul prin care treceau oamenii aplecați, ca să traverseze mai repede subsolul de cărămidă spre alee sau în care se opreau să se ușureze. De vreme ce acum nu mai putea decât să distingă lumina de întuneric, nu avea nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
arătătorul și degetul mijlociu arătînd spre inimă - parcă vrînd să sugereze o inimă frîntă -, pe patul său din mansarda aflată pe Brooke Street, Holborn, în dreapta patului aflîndu-se un cufăr larg deschis cu manuscrise răvășite, iar drept înainte o fereastră luminoasă zăbrelită cu geamul stîng deschis, ca pentru a lăsa cale liberă sufletului să zboare din cameră și din lume (George Meredith a pozat pentru ea). Această pictură, în nenumărate variante, a devenit un fel de "pietà literară" profană, închipuindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
versuri mai mișcătoare și mai frumoasă decât „Iisus în celulă”, compusă și memorată, precum zeci de mii de alte versuri, între zidurile închisorii. În temniță nu era permis nici scrisul și nici cititul, însă aspirațiile și visul nu puteau fi zăbrelite și nici interzise „Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ ! Luna-a intrat după El în celulă, Și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
modern. Referința hogarthiană dezvăluie interesul lui Ward față de condițiile sociale. De exemplu, Ward a făcut turul închisorii Bridewell, amintindu-și situația unui datornic pe care l-a găsit întemnițat acolo. Mergând de la camera de lucru spre cea principală... pe lângă ușile zăbrelite printre care se zărea un om scheletic atât de înfiorător încât m-a făcut să cred că un nemuritor a întemnițat moartea și că lumea va trăi veșnic. Nu puteam să-i vorbesc fără teama ca atunci când va deschide gura
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de pușcărie persista. Frig, când era frig, încă de atunci, făceam otită și nu mai auzeam bine, dar în dimineața aia nu aveam absolut nimic. Nici o problemă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar protesta... cînd orizontul se face îngust și roșu, o fantă roșie adică și atît de îngustă încît de-abia de mă pot strecura prin el ca prin sexul mamei mele, la naștere - cînd aerul îngheață în stalactite peste față, zăbrelind-o - cînd, cu o urmă de instinct de conservare, îmi vine în cap că trebuie să trag semnalul de alarmă și apoi să sar din trenul ăsta, să fug prin lanurile de porumb, lăsînd în urmă rumoare și furie, draga
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul neatârnării și slobozeniei așa cum se vedea el prin ferestrele zăbrelite de la București. A avut chiar forța, după emigrare, să-și ia un doctorat în estetică la Universitatea Paris 1, urmând mai multe stagii de perfecționare, unul în muzica asistată de calculator, la IRCAM, altul în muzica de balet, la Universitatea
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
pe câmpuri, pe jos. Multă vreme nimeni nu mi-a observat lipsa, de aceea am reușit să ajung destul de departe. Am traversat tot parcul, apoi - pe drumuri de țară, prin lanuri de porumb și lunci umede pline de bulbucel și zăbrelite cu șanțuri de ameliorare - am mers până pe malul râului. De altfel, râul și așa era pretutindeni în șesul acela, se infiltra pe sub căptușeala de iarbă, lingea câmpurile. Când m-am urcat pe valul de apărare, am văzut panglica mișcătoare, drumul
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
vorbi și așa, fiecare vorbă drenându-mi un pic pasiunea. în cort ne-am întins, iar eu m-am dezbrăcat expert și rapid, contorsionându-mă într-un cot. Mă privea cu amuzament disprețuitor, cum vedeam în puțina lună ce îi zăbrelea fața prin ușa cortului. Bea bere din sticla deschisă cu ochiul și mă privea de la cinci centimetri, întinsă și ea într un cot, nemișcată, îmbrăcată. Gol lângă ea, am simțit că mi-e frig. A pufnit: — La cât de repede
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
contururile erodate de lumină, cu părul plin de raze, urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o lumină suprafirească. Venea de pe fereastra zăbrelită de la ușa terasei, încuiată cu un mare lacăt ruginit. Era greu să vezi ceva în strălucirea aceea. Încet, strânși unu-n altul și privind în toate părțile, am început să deslușim câte ceva: o bicicletă veche sprijinită de un perete, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini de coșmar... Coloane nesfârșite de zdrențăroși cu înfățișări fantomatice se scrug prin nămeții groși... Iată!... unul a căzut. Mâini scheletice se întind să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s ajungi pe la ușile altora !... Că-s rude, că-s prietini, tu să n-ajungi la mâna lor... Cum zicea și madam Ioaniu, Dumnezeu s-o ierte... O perdeluță gălbuie, stropită de ulei și cu marginea descusută, acoperă fereastra bucătăriei, zăbrelită de drugi solizi de metal înnegrit. Perdeaua a cusut-o madam Ioaniu, iar drugii de metal i-a pus cu mâna lui chiar generalul, după ce ultimul hoț a intrat prin fereastra bucătăriei, cățărându-se pe acoperișul magaziei de lemne. Pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conform recomandărilor de partid și de stat, astfel că multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse, până dincolo de secolul XXI. (Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]