10,964 matches
-
a descoperi noi locuri, posibile „ținte” pentru la anul, să nu piardă mult timp pentru o traistă plină. Odată fiind atins „obiectivul”, simțea nevoia unei țigări savurate în liniște și la „aer curat” cum obișnuia să spună. Cobora când a zărit un luminiș în care se aflau câteva pietre pe care se putea așeza să facă o pauză și fumeze. Mai trecuse pe acolo, dar niciodată nu se oprise pentru un popas, dar țigara ...e țigară. O piatră mai lunguiață în
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
chip de om. Terminându-se lucrul, unul din ei despărțindu-se de grup, se așeză cu spatele la acel chip și întinse brațele în lateral. Imaginea lui începu să se estompeze contopindu-se cu roca, dispărând treptat- treptat până nu se mai zări nimic pe suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
cunoștea locul, parcă și peștii îl cunoșteau. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat... a zburat și tânărul deasupra trambulinei într-o poziție de statuetă albastră, peste inundația albă a zăpezii, își făcea ochi pentru taică său, vroia să zărească perimetrul apei care l-a înghițit, cu mașină cu tot, fără niciun pește prins. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat peste bordură, botul mașinii îngropându-se în mâlul de pe fundul râului tulburat. Când să meargă și el, Cristian
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
cât este de ocupat, că doar nu i-am mai trimis niciun client săptămâna asta! Ajunse la ocolul silvic, după o jumătate de oră, bună, de mers. Intră în încăperea destul de întunecoasă. Într-un colț, departe de masa ce se zărea în mijlocul încăperii, stătea un bărbat pe o bancă scurtă. Florica, îl zări și contrariată, îi spuse: ― Bine, măi, Constantine! Nu mai dai niciun semn? Te-am așteptat și aseară! N-ai venit de o săptămână la mine! Ce se întâmplă
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
client săptămâna asta! Ajunse la ocolul silvic, după o jumătate de oră, bună, de mers. Intră în încăperea destul de întunecoasă. Într-un colț, departe de masa ce se zărea în mijlocul încăperii, stătea un bărbat pe o bancă scurtă. Florica, îl zări și contrariată, îi spuse: ― Bine, măi, Constantine! Nu mai dai niciun semn? Te-am așteptat și aseară! N-ai venit de o săptămână la mine! Ce se întâmplă? Constantin, bărbat de vârstă medie, bine făcut, mustața subțire dându-i un
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
face fericit pentru că sunt plină de dor. Știu că iubirea este cruntă și uneori doare, numai că atunci când îi văd obrazul noaptea în somn, iar inima-mi bate cu disperare și când mă trezesc dimineața, chipul său nu-l mai zăresc și pe buze-mi stăruie mereu aceeași întrebare, ce este iubirea oare? Și ca de fiecare dată nu am nici un răspuns normal, firesc ! Ea poate fi un cântec, s-au poate fi o gingașă floare, s-au clipe trăite între
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TALPA ȚĂRII Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Talpa țării Printre stânci date uitării De preocupări nebune, Se zărește talpa țării, Pe cărările străbune! Urma i-a rămas adâncă Pe pământul strămoșesc! Florile de colț din stâncă, Veșnicia îi slăvesc! De pieri-vor alte urme Sub viscol și vreme rea, Talpa țării-n veci rămâne. Toți, ne sprijinim pe
TALPA ȚĂRII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422717536.html [Corola-blog/BlogPost/377031_a_378360]
-
stăteau cu nasurile înfundate în pungi cu ierburi aromate Era normal deoarece erau doctorii curții iar aici, în sala de consiliu restrâns a regelui, la fel ca peste tot, puțea a latrină de-ți cădea părul din nas. În roabă zări un morman de țoale aurii peste care se afla o oaie neagră. Cum nu era prima grozăvie pe care o văzuse în ultimele ceasuri, Verdunel se apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită, între picioare, îi
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o rog/ Să-mi cânte lin, ca-n alte dăți, duios.” Volumul Drum este o invitație definitivă, poate chiar o chemare. Pătrunzi în universul tainic al Ligyei, înțelegi fiecare emoție și zărești ușița sufletului, pe care a lăsat-o, intenționat, întredeschisă. Asta ca să vezi și tu că nu e singură: e cu EL! Demult! Dintotdeauna! Ioana Diaconu Ziarist-UZP Grecia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
ajunge așa repede în toate casele din lume cu copii. Dintr-o dată, mă trezesc într-un ținut friguros. Totul în jur era alb, nu puteam observa nimic, înaintez câțiva pași și văd o casă colorată care era foarte luminată. Am zărit o lumină roșie înălțându-se, am crezut că mi se pare, dar m-am uitat mai atent și am realizat că este sania lui Moș Crăciun înhămată la renii lui. Am intrat în casă, iar acolo am văzut o fabrică
Matei Ionescu: Visul by http://revistaderecenzii.ro/matei-ionescu-visul/ [Corola-blog/BlogPost/339311_a_340640]
-
apoi, Drept la ghenă , la gunoi. Sudori îi curgeau pe frunte Se visa iar sus la munte. Miloasă, făcând pe muma Îl mângâie, albă, luna. Coborând pe rămurele Se-așezară-n rânduri stele. Fericit a adormit Și-apoi... nu l-am mai zărit. Referință Bibliografică: Bradul de Crăciun / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 331, Anul I, 27 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BRADUL DE CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Bradul_de_craciun.html [Corola-blog/BlogPost/355201_a_356530]
-
le-a creat un scop nemuritor! Pregătirile pentru decolare s-au încheiat. Toți membrii expediției s-au aliniat pe platoul de decolare. A răsunat un imn melodios, emoționant, ca semnal de începere a procedurii de plecare. De-abia o mai zăream pe Katy pe platoul acela imens. De acolo îmi făcu semn cu mâna, ca ultim semn de rămas bun. Apoi s-a făcut o tăcere de așteptare solemnă. M-a trezit un mesaj solemn și neașteptat, difuzat prin difuzoare, chiar
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flori_pe_planeta_perla_22_pa_viorel_darie_1389835505.html [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
Pe urmele mantoului galben (Patrick Modiano, Micuța Bijou, Ed. Humanitas, București, 2014) Daniela Gîfu Aflată în vizită la un prieten, am zărit pe un raft numele lui Patrick Modiano[1] pe coperta unei cărți, purtând titlul Micuța Bijou. Mărturisesc că nu știam prea multe despre acesta și nici nu-i citisem vreo carte. Știam că este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2014
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu by http://revistaderecenzii.ro/patrick-modiano-pe-urmele-mantoului-galben-cronica-la-cartea-micuta-bijou-de-daniela-gifu/ [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
rezolvau dilema cu ușurință. Dar cine este această prezență care-i va stârni Micuței Bijou, numele primit de ea în copilărie, o nevoie de căutare obsesivă? E un chip imprimat în memoria fetei dintr-o veche fotografie, pe care-l zărește într-o seară în stația de metrou Châtelet. O femeie care nu-și trădează vârsta, cu privirea “ca la douăzeci și cinci de ani, limpede, exprimând un fel de mirare sau o teamă vagă și se înăsprea dintr-odată” (p. 9). Aducea
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu by http://revistaderecenzii.ro/patrick-modiano-pe-urmele-mantoului-galben-cronica-la-cartea-micuta-bijou-de-daniela-gifu/ [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
cărțile domniei sale, metereze ar fi fost, dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare, sunt nemodelat, mi-am format eu singur o statura care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Finiș / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 693, Anul
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Finis_boris_mehr_1353732401.html [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]
-
noi, Că ne iubim deasupra de legi și de cutume, Parcă nebun îți vine s-alergi, să țipi sub ploi... Ne-am așteptat venirea slăbind la poarta vieții, Din cei care-am fost tineri, am devenit maturi, Dar ne-am zărit pe drumul pierdut spre bezna ceții Și-am tresărit în junghiul acelei vechi arsuri. Pierduserăm puterea de-a mai iubi vreodată, Ți-am spus că e lucrarea lui Dumnezeu aici, Căci ne-am văzut speranța de-a pururi condamnată La
ZIDIŢI ÎN IUBIRE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1480618025.html [Corola-blog/BlogPost/370493_a_371822]
-
de fasole acră în trompă și îmi vine să nu mai polenizez vrejul acela. Cred că florile sunt bătrâne, au petalele vestejite dar vor urmași și babele astea nebune... trebuie să-mi fac datoria. Ia priviți! Crede că nu-l zăresc cum intră într-un pliu ascuns cu fâța aia tânără să-și scuture sporii. Are o șiretenie înnăscută atunci când mă înșeală dar nu mă duce pe mine cu preșul lui Aladin. Ia să-mi văd de treabă! De mult mă
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Gandirea_unei_zburatoare.html [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este nevoie de vre-un comentariu ? Profunzimea suavă a versurilor se înalță în conștiința noastră ca o catedrală a spiritului ! Ce
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Abstractiuni_cantabile_aurel_avram_stanescu_1355125320.html [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
Păunaș ascuns de mama lui, Agripina, în căpița de fân. Probabil scriitorul Gala Galaction a văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
mai mare plăcere a vieții lui, aceea de a umbla haihui dintr-un loc în altul. Trebuia, deci, ca ajungând în cetate, să fie cu mare băgare de seamă! Tragodas aflase câte ceva despre asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
mic. Porni mai departe, împingând din mâini și din picioare. Dar iată că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră să atingă o bucată de postav moale. Tragodas rămase încremenit: la numai un pas de el, înspre malul rece al râpei, zări atârnând un cadavru. Părea a fi un oștean al Atalyei. Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui, i-o atinse cu grijă și constată că nu respiră și era
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul și își folosea toate simțurile până când se trezi că izbuti să ajungă. Se pomeni la capătul celălalt al galeriei, într-un șanț, din adâncimea căruia zări pe cer din nou strălucitorul disc rumenit al lunii. Răsuflă fericit. Încotro ar trebui să se îndrepte acum, în miez de noapte? Cine va catadicsi să se trezească din somn pentru el, ca să-i dea ceva de-ale gurii? Hotărât
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
pământului pe care-l străpunge ca s-ajungă deasupra era diferită ... Tia, soră-sa, se dăduse de ceasul morții să nu-i înfrângă voia fratelui și făcea zilnic efortul de a descoperi pe tatăl băiatului pe care abia de-l zărise odinioară, nu-l mai văzuse amândoi din tinerețe și pe care și-l închipuiau fiecare „ajuns” în cele ale îndeletnicirii și ale bogăției lumii ăsteia către care, cum își explicau uneori împăcați „toți tindem și puțini ajungem!” Cu toate că era fiecare
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
i-a venit așa deodată În zori cu ploi și cu tristețe Să iasă ea din colivie La lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie trambulina
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463894239.html [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
de refacere, unde totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea era
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aron_sandru_1493101695.html [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]