15 matches
-
țurțuri sub sprânceană c-ai trădat iubirea mea nu eu, dorul te blesteamă *** în bordei să îti duci veacul și să latri fără rost să te știe numai dracul de prieten, căci ești prost *** să rămâi târâș pe cale să te-mbăloșeze melcii să te umpli tot de jale că m-ai violat sub sălcii *** din copilă-ai rupt femeie curățenia mi-ai stricat te blestem să-ți fie spinul vrej uscat și atârnat *** putrezește-n pușcărie și în lanțuri strâns legat
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1426499574.html [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o cățea în călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
încearcă să se sustragă, cade finalmente în voluptatea negarii de sine, prin care încearcă să se salveze. Este crud cu el însuși, cu specia umană, în general: "Singurătate a urii. Impresia de zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mii de căruțe cu cai țărănești de rechiziție și pierderea a mii și mii de oa meni și a unui imens material spitalicesc și de provizii În alimente și muniții. Abia dacă mă mai primea noap tea colo nelul meu, Îmbăloșat de somn și de excese sexuale des perate, În teama lui bolnavă că-i rămâne frumusețe de nevastă pe mâi nile nemților, smiorcăindu-se și neastâmpărându-și sfincterul [...]. Mi-o... rupe, Beldie, mi-o... rupe nemții când or vedea-o așa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă tine.// Doar aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful, să mă scurg pe covor,/ Să-ți îmbăloșez trupul cu-o spumă alb-rozalie.// Tu dormi. Goală și fragedă./ Ah! De te-aș putea atinge/ Cu-n deget măcar, m-aș salva!" (E ora Păstorului). Trăirea decăzută se irealizează aidoma poeziei, într-o așteptare albă. Invers decît în chip
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
dar povestea obiectelor comunică întotdeauna un adevăr pe care nu știu să-l identific exact precum cele nouăsprezece feluri de a scrie cuvântul sabie în vechea limbă chineză...) și totuși, unde sunt câinii ultrasonici ai timpului, cum spunea cohen să îmbăloșeze obiectele acestea să le roadă prafuri să le facă colții lor să le pot priza calm să le respir ca și cum ar fi propria mea respirație care e încă și încă cu mine deși o ignor de milioane de ori pe
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
îi spune după Înviere. Esprit borné. Ultima oară când am stat în strana Sionilor de la Sf. Silvestru am avut senzația că mă aflu într-un stomac, într-o burtă întunecoasă pusă pe digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
două boabe de mazăre extrafină și cu fruntea înecată de sudoare. În binecunoscuta poziție de naștere iminentă. Cu picioarele desfăcute, prin care se zăresc deja mii de același cap de copil. Este al lui. Multiplicat. Identic. Moale, ud și poros, îmbăloșat de pînze trandafirii de sînge. Îl vede acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
un limbaj faraonic în care se întrec și azi cei care îl poleiau pe Ceaușescu omoară ideea de firesc și de sinceritate. Jubilatorii de profesie, lăudarnicii de partid s-au repliat azi către Eminescu, Ștefan cel Mare, pe care îi îmbăloșează după aceeași rețetă de succes de pe vremea serbărilor lui Ceaușescu. Tot ei sînt cei care se năpustesc în haită împotriva celor care își permit să iasă din rînd. Sub Ceaușescu, exista o industrie e delațiunilor aparținînd celor care voiau să
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răgușită și pe rînd se adaugă tenorii, bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cristina? Blonda! A treia blondă! Argumentul celei de-a treia blonde, cum ar veni: Platon și Aristotel, unul ugly, altul bel. Nu Întotdeauna același, ci când unul, când celălalt. Când eu, când el cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întunericul ei. Ce bine c-am ieșit la lumină ca să-l vedem pe-o altă pagină pe prof. univ. GH. N. Stroia cum se joacă și el cu limba de lemn, În cele mai neînchipuite moduri, o-nvîrte, o vopsește, o Îmbăloșează, o pune la lucru intensiv: „oameni angrenați În cinstita muncă productivă”, „bună Înțelegere, Într-ajutorare, prietenie și respect reciproc”, „poporul român dorește să trăiască În bună Înțelegere și colaborare” cu Dumitru Bălăeț, cred, care semnează cinematograficul articol „Cui i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de oracol școlar publicate între coperți de carte best seller-ul anului trecut? Ea, care sărea cu parașuta (da, folosesc termenul chiar în sensul propriu aici), ea, walkyrie care conducea amețitor barca cu motor de Formula 1 la Mamaia sub uitătura îmbăloșată de pofte a primarului legumicol, ea care ne invita parșiv, cu o poză pe două blocuri, să utilizăm mâna dreaptă pentru alte îndeletniciri, mai ecologice, decât ținutul țigării, ea... a fost? Dar ce dracu' (Doamne iartă!) s-a întâmplat? Păi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]