962 matches
-
sunt să crezi că pot? Când m-arunci în mări de lacrimi Făr' să știu, să crezi că-not? Și când o să-ți plec din viață Și din sufletu-ți când plec Am să-ți las fără de mine Chipu-mi împietrit și sec. Și-am să-l las și fără nume Doar un chip hidos de lut Stors de lacrimi și durere Într-un geamăt sec și mut. Și-o să car trist după mine Al meu suflet gol, dar plin, Cu-
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1469252797.html [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă. Simt automat
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
așteaptă să le descoperi. Mi se pare ca visez, totul e atat de surprizător și fastuos. Îmi încarc plămânii cu aer curat și sorb cu nesaț toate priveliștile, de la clădirile vechi și cochete, cu flori la pervaz, la statuile golașe, împietrite, la străduțele înguste și șerpuite, la magazinele de anticariat, pline de lucruri valoroase. Orașul capătă un iz cosmopolit pe masura ce, în jurul nostru, apar grupuri de turiști, pe fața cărora citești aceeași încântare și surpriză pe care o încerc și eu. Nu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Dă-mi o inimă curată Să sporesc în rugăciune Prin furtunile din vremi Să -mplinesc și cele bune. Dă-mi curaj să trec de mine Când sunt stâncă împietrită, În căderi și ridicări Să rămân mereu smerită. Dă-mi curaj să îmi duc crucea Fără să cârtesc aș vrea Să rămân mereu de veghe Doar în sfânta casă Ta. 09.04.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1493528006.html [Corola-blog/BlogPost/371744_a_373073]
-
Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică: REMEMBER / Mariana
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1462821816.html [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lângă Ana, orele trec și ea nu le sesizează. Pare că nu poate să le bage în seamă, după cum nici ambientul nu-l sesizează. A rămas pe scări, pe vine, împietrită, fără să-și ia seama că poate răci. Nu înțelege exact unde se află, nu intenționează să se întoarcă în salon. Și-a adus aminte cum fusese trezită, noaptea trecută, de țipetele femeii căreia îi murise copilul. Ce suferință cumplită
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476863704.html [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
e dor, de-adevăr și dreptate,// De frați prigoniți peste tot de destin,/ De-oleacă de bine, de frunți luminate,/ Mi-e dor de Coșbuc și mi-e dor de Emin.// Azi, plânsul mă doare, toți ducem povară/ Când muți, împietriți, asistăm la declin/ Doamne, mi-e dor de o altfel de țară/ Și în dar îi aduc azi un ram de măslin!” -------------------------------------- Georgeta Minodora Resteman este născută pe 24 august 1960 „în sublime miresme de fân cosit și-n murmur
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_anotimpurile_rataci_octavian_curpas_1345604868.html [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
am întrebat pe Dumnezeu De ce îngăduie-n lume atâta rău, Blând, acest Tata iubitor Mi-a răspuns: Iubirea mea am dat-o tuturor! Dar unde-i dragostea Ta, am întrebat Ca-n oameni nu prea am aflat, Roboți prin viață, împietriți au uitat De sufletul ce-n ei s-a întrupat. Dragă copilă, nici gnoza și nici Evanghelia Nu mă va aduce-n viața ta De tu voința n-ai să mă cunoști În tine, nu vei putea Iubirii să-i
REAMINTEŞTE-ȚI... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1462732701.html [Corola-blog/BlogPost/382610_a_383939]
-
Toate Articolele Autorului Ca o pânză albă Mă simt ca o pânză albă ... Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbe Ce trezesc din uitări tăcerea spartă . Mi-e privirea limpezita în râuri de sânge Și chipul împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând
CA O PANZA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1482957741.html [Corola-blog/BlogPost/373131_a_374460]
-
studenții noștri de azi, între studii și rugăciune. Nu știm cum își pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care vrând-nevrând o căutăm și ne-o însușim, avem nevoie de hrana sufletească, fără de care murim, deși trăim, devenim sterpi, împietriți, uscați, nesimțitori, geloși, mândri s.a.m.d. După cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.'' Viața aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul sfințeniei
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm întârziați, apropierea.O țigară arde
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm întârziați, apropierea.O țigară arde
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
scena cu decorul știut (p. 79), însă împortant este faptul cum fiecare descoperă, învață și interpretează pașii propriului dans: „Spectacolul de mult s-a terminat / pentru cei prezenți în această sală / doar o persoană a mai rămas în scaunul plușat / împietrită și albă ca o cală... / M-am simțit ca la un mare bal / la care am venit de cînd m-am născut / pluteam amîndoi în pas de cadril / pe scena cu decorul știut”. Poezia lui Dorel Sibii vibrează asemenea poetului
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
de lumină, pace, bucurie, este purtător de har, pricepere și înțelepciune, în al doilea rând, Părintele este grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Apoi, Părintele Arsenie luminiază mințile cele întunecate, încălzește prin focul dumnezeiesc din el, inimile reci și împietrite, aduce pace, liniște și bucurie celor întristați și mâhniți, dă curaj și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și bucuria sa cea dumnezeiască la toți și iată că ele
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1432285546.html [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
simt atât pe oamenii cei buni, cât și pe cei răi. Pentru că omul cu suflet mare iubește deopotrivă pe toți din jurul său: și pe oameni, și pe toate ființele lăsate de Dumnezeu pe pământ, precum și întreaga natură cu frumusețile ei împietrite. Pe de altă parte, autorul motivează trimiterea cailor pe drumul fără întoarcere și de către stăpânii care i-au iubit, pentru că au fost nevoiți să recurgă la această decizie disperată, din cauza sărăciei, când nu mai reușeau să le asigure hrana. În
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1428423826.html [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
interpretarea, oricare ar fi ea. Iar pentru asta e nevoie de receptivitate. Toată structura cărții lui Andrei Pleșu stă pe acest termen: receptivitate. Ești receptiv, înseamnă că solzii ți-au căzut de pe ochi și poți înțelege. Nu ești receptiv, inima împietrită va bloca întâlnirea cu mesajul evanghelic. Sub unghiul toleranței față de latura ininteligibilă a pildelor, Andrei Pleșu este un apărător al lui Iisus. Dacă pericopele sunt ezoterice, vina neînțelegerii nu ține de obscuritatea emițătorului divin, ci doar de proasta plasare a
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
fi-nțeleși. Călite suflete fragile, De vorbe grele care dor, Strădanie în primenire, Simțirile adesea mor. Sculptăm încet, cu mare trudă, Ideea de a deveni Și cerul vrem să ne audă, În visul nostru de a fi. Ne rotunjim zidirile-mpietrite Și fruntea spre lumin-o înălțăm, Piatră de preț am vrea să fim, în minte, Nu bolovan, cu care s-aruncăm. Cădem adeseori și rău ne doare, O mână ne ajută să ne ridicăm, Din mâluri înflorește-o floare, Ca Fenix
ÎNNOBILAŢI CU SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Adriana_tomoni_1401832014.html [Corola-blog/BlogPost/354098_a_355427]
-
trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_floarea_carbune_1378101132.html [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]
-
lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al dihotomiilor stabile, apodictice (de tipul bine - rău, virtute - viciu). Volumul evită atât structura împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică pe care autorul o exercită asupra sieși și asupra cititorului. Pas cu pas, conform unei detectivistici
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
09 octombrie 2014. ascunde-ma, noapte, de mine și dezleagă pământul, pe care pașii mei l-au ars de dor și rătăcire! alunga-mi visele nebune și îngroapă amintirile pe care ochii mei le-au strâns în flori de lotus împietrite! pastreaza-ma în taină, undeva, și oprește timpul să nu mă afle zorile cerșitorind lumină, în câmp pustiu și blestemat. lasa-mi doar gândul la o altă viață și scutură praful pe care l-am lăsat în urmă mea, scormonind
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
urmă mea, scormonind prin existente. Citește mai mult ascunde-ma, noapte, de minesi dezleagă pământul,pe care pașii mei l-au arsde dor și rătăcire!alunga-mi visele nebunesi îngroapă amintirilepe care ochii mei le-au stransin flori de lotus împietrite!pastreaza-ma în taină, undeva,si oprește timpulsa nu mă afle zorile cerșitorind lumină,în câmp pustiu și blestemat.lasa-mi doar gândul la o altă viatasi scutură prafulpe care l-am lăsat în urmă mea,scormonind prin existente.... XVII
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]