2 matches
-
când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX-lea se foloseau atât împrumutul cult circumstanță, cu variante care trădau filierele diferite de preluare (după franceză: circonstanță), cât și calcul de structură împrejurstare (atestat în Lexiconul de la Buda, în 1825) și calcul semantic împrejurare. În secolul al XVII-lea apăruse și calcul parțial împregiur-stanție (la Dosoftei, a se vedea Gh. Chivu et al., Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche), iar împrumutul cult
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
și calcul parțial împregiur-stanție (la Dosoftei, a se vedea Gh. Chivu et al., Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche), iar împrumutul cult circumstanță avea forma țircumstanție (tot la Dosoftei, ulterior și la Cantemir, conform înregistrărilor din același dicționar). În vreme ce împrejurstare și împrejurstanț ie au intrat în uitare, circumstanță și împrejurare rezistă foarte bine: primul mai ales ca termen de specialitate, al doilea - ca termen curent. În dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1871- 1876), împregiurare era înregistrat (în forma
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]