560 matches
-
mici, care cred că au în mâna lor lumea întreagă, ca un pom împodobit, îl pot scutura de beteală și globuri, apoi îl pot arunca în foc, gol și devastat! Dar, din propria noastră resursă artistică prețioasă au răsărit stele înfiorate care ne-au readus pierdutul cântec. Printre ele e Andra! Andra (Alexandra Irina Măruță) s-a născut (atenție), pe 23 august, la Câmpia Turzii (întâmplare necrezută de identitate cu datele biografice ale lui Fuego!). Este o cântăreață care interpretează tot ce
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412488023.html [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
Dar mă trezesc și cuget că ceea ce fac nu-i bine! Ea: De vrei să te întorci, eu dorul nu-mi amân Măcar pentru o zi, cu tine să rămân! Să retrăim trecutul și tot ce am fi vrut Aștept înfiorată, sărutul de-mprumut! NOSTALGIE (Improvizând o parodie cu poetul G.R.) GR: Reverie printre glastre Admirând florile-albastre Ca un pui de bogdaproste Care cântă a dragoste... Gângurit de guguștiuc Mă-ndeamnă să mă duc... Să mă duc ori unde, aiurea, Să
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_barbu_scrisori_de_departe_poem_carmen_barbu_1332170699.html [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale, Trecătoare că un fum. Dar, CE RĂMÂNE ?? mi-am mai zis, Dorind cu încăpățânare acel răspuns, mai optimist. Îmi derulăm cu ochii minții Tot filmul vieții, puțin cam trist. Deodată, am tresărit înfiorata ... Citește mai mult SENSUL IUBIRIIfiului meuStateam odată visatoarePrivind la nu știu ce,..aiurea ! De-odata, m-am trezit vorbind cu vocea minții.... Ce sunt eu oare ? Dorind răspuns la această intrebareAm stat puțin să mă gândesc...Și -atunci.... Am inceput sa “călătoresc
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
ce-am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale,Trecătoare că un fum.Dar, CE RĂMÂNE ??mi-am mai zis,Dorind cu încăpățânare acel răspuns, măi optimist.Imi derulăm cu ochii mintiiTot filmul vieții, puțin cam trist.Deodata, am tresărit înfiorata... XXIII. JUBILIARA, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016. JUBILIARA Din răsăritul Soarelui S-a nascut ZIUA ! Din ochiul blând al Lunii S-a nascut NOAPTEA ! Din zborul liber al păsărilor Cerul și-a
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
înainte, continuă să zâmbească blajin și să scrie pe pereți niște formule extrem de complicate chiar și pentru elevii care absolviseră, pe vremuri, liceul. Noul domiciliu al profesorului stârni, în buna noastră tradiție următoarele reacții: - corpul didactic, in corpore, se declară înfiorat, dar nu șocat, deoarece nici pe timpul activității, precum s-a și demon- strat, omul nu prea părea normal, altfel ar fi stat și el cu noi la o bârfă, un nechezol, o țigară ceva, aici în cancelarie, unde stă toată lumea
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
-nvinge!’’. Ucenicul Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se că o lebădă uriașă pe oglindă apoi incendiată de soare , în timp ce sirenă sună prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul copilăriei mele Ada Kaleh. Relatările domnuluiInginer Constantin Bărbulescu, Călan, 19 ian. 1998. Din cunoașterea mea directă, dintre obiectivele vizitate, consider oportună următoarele descrieri: Accesul pe insula se realiza cu ajutorul bărcilor
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Fosta_insula_ada_kaleh_in_lu_varvara_magdalena_maneanu_1372146136.html [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
ar avea puterea să mângâie sufletul așa cum mângâie trupul.Trup,suflet...inima... Simt doar nevoia unei singure mangaieri.Imense.O mângâiere care cuprinde trup și suflet ,care nu doare ,nu rânește,nu întârzie...nu întreabă... Doar mângâie...Necontenit! Dincolo de pielea înfiorata,dincolo de plăcere și durere...În interior. Adânc! Dincolo de cine sunt,cine ești...cine suntem... Pentru o clipă infinit de lungă m-aș răsfăța sub această mângâiere... Și...că într-un foc imens,bucățele de sticlă s-ar topi și ar
DOAR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Doar_0.html [Corola-blog/BlogPost/356146_a_357475]
-
Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Emoția privirii tale topește depărtarea în mângâiere, și uit de mine și de timp sub atingerea freamătului gândului tău fierbinte Lacrima îmi sorbi cu patima și calda sărutare. Neînceputul și înfioratul zbor îl lași zălog timpului ce nu va mai trece... ci va devenii cântec și vers și curaj în imensitate-i! Referință Bibliografică: Gândul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1511, Anul V, 19 februarie 2015. Drepturi de
GÂNDUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1424376311.html [Corola-blog/BlogPost/353188_a_354517]
-
poezia s-a schimbat și ea, dar lirica Georgetei Resteman și-a păstrat în adâncimea ei acea undă de nemurire, de visare și de gingășie, născută din eternă enigmă a omenescului din noi. Prin versul ei, Georgeta Resteman întruchipează taină înfiorata a clipelor prin care trăiește dincolo de cotidianul modern și haotic. Poeta reconecteaza poezia la stilul clasic dar o dăruiește și cu suflul zilelor noastre, împletind astfel tradiționalismul cu modernismul capabil să capteze întregul flux al realității și să-l comunice
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
început să se scurgă textele și cifrele scrise de mine, în dormitorul din Timișoara. În mâinile umede, strâng carnețelul plin de notițe. Literele, cifrele alunecă din el, de pe corpul meu... -E scrisul lui Mihai! E continuarea ultimei sale teze! strigă înfiorată, prăbușindu-se-n genunchi, sora lui. Îmi sărută mâinile, picioarele... -Mihai!!! Mihai, tu ești????? Acum începi o lucrare nouă? Ăsta e cadoul de Crăciun, promis, pentru el și pentru mine? întreabă Carmen, fermă, uitându-se adânc în ochii preotului Antonio
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
poezia s-a schimbat și ea, dar lirica Georgetei Resteman și-a păstrat în adâncimea ei acea undă de nemurire, de visare și de gingășie, născută din eternă enigma a omenescului din noi. Prin versul ei, Georgetei Resteman întruchipează taina înfiorată a clipelor prin care trăiește dincolo de cotidianul modern și haotic. Poeta reconectează poezia la stilul clasic dar o dăruiește și cu suflul zilelor noastre împletind astfel tradiționalismul cu modernismul capabil să capteze întregul flux al realității și să-l comunice
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_georgeta_resteman_elena_buica_1332480750.html [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Matematică Mă adun, mă scad, mă înmulțesc și mă împart încontinuu. Rezultatul e întotdeauna același. Nu vi-l spun. V-ați mira, nu m-ați crede. Privesc înfiorat toate calculele, le refac sperând că undeva s-a strecurat vreo greșeală, dar iese mereu aceeași incredibilă cifră. Dublură De o viață mă caut și încă nu m-am întâlnit cu mine însumi. Am dat mâna cu mulți indivizi care
MATEMATICÃ DUBLURÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1457591346.html [Corola-blog/BlogPost/363404_a_364733]
-
anotimpuri trec lasând a lor povară de flori arzând cu miros de fericire sau de zăpezi uitate-n primavară. Și tu și eu și mulți ca noi tresară când vântul împrăștie șoapte de iubire, amintiri revin și ca odinioară inima înfiorată bate-n neștire. Pașii au urmele șterse de timpul nemilos și visele-s uitate prin sertare de gând, gestul poate pare astazi copilăros când la primul sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă
POVESTEA DE IUBIRE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Povestea_de_iubire_mariana_ciurezu_1378655891.html [Corola-blog/BlogPost/372885_a_374214]
-
Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii să-mi bați la ușă, Un cerșetor, desculț, flămând, Cu ... Citește mai mult Străine, mi-ai bătut la poartă,Umil, cu
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
I. CRISTIAN PETRU BĂLAN - VISURI COSMICE (POEME), de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat, Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
clasele de profesională în acareturile castelului, n-am mai putut veni deloc din cauza bădărăniilor acelor elevi adunați de pe toate drumurile. Dacă și în oraș se legau de noi, îți dai seama de ce tratament puteam avea parte aici!... Angela tăcuse brusc înfiorată. Prin rochia ei subțire de mătase răcoarea serii o pătrunsese curând. Valentin își dezbrăcase haina și i-o pusese pe umeri. În semn de recunoștință poate, ea se lipise de pieptul său. Lui Valentin inima pornise să-i bată năvalnic
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486114301.html [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
tine, fruntea ca să ți-o mângâie, Și-amândoi să adormim, liniștiți, ca doi copii... Tu-mi surâzi iar ștrengărește cum făceai și altădată, Fața mi-o cuprinzi în palme și pe frunte mă săruți, Eu zâmbesc de fericire și tresar înfiorată, Ne-așezăm apoi pe bancă și privim spre cer tăcuți. Cerul, martor al iubirii, ne zâmbește printre stele, O lumină diafană ne răsfață pe-amândoi, Tu îmi spui că îți sunt dragă, sărutând brațele mele, Iar din teiul cel bătrân
ÎN NOAPTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1474221025.html [Corola-blog/BlogPost/373902_a_375231]
-
Se deseneaza-un gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură, iubirea se preface-n floare... Decembrie e prins între oglinzi! Înot în privirea ta...timpul e mut... Mă strângi la piept și,.. înfiorat întinzi Buzele tremurânde spre sărut. Referință Bibliografică: ORA SIDEFIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1449516658.html [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
despre doi actori, unii și aceiași cu doi oameni într-un cuplu de viață, posturile sub care se multiplică cei doi din cuplul de familie în extinsa breaslă actoricească au o vinovată sau nevinovată consecință în dezbinare. Se încep cu înfiorat amor cuplurile de familie ale actorilor și se desfac cel mai adesea după ce energiile care i-au atras se polarizează spate în spate, fiecare făcând umbră orizontului celuilalt! Rar, dar mai romantic, unele familii de artiști sunt legate cu nod
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423291326.html [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
Rasfrangere > LEVITÂND SUB GERURI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În cuibul unde verile își încălzeau iubirea n-a mai rămas nimic un vuiet lung și-o tresărire paloarea din obrajii înfiorați ai zilei prea grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de seară și-o
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Levitand_sub_geruri_valentina_becart_1356566423.html [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale, Trecătoare că un fum. Dar, CE RĂMÂNE ?? mi-am mai zis, Dorind cu încăpățânare acel răspuns, mai optimist. Îmi derulăm cu ochii minții Tot filmul vieții, puțin cam trist. Deodată, am tresărit înfiorata Și bucuroasă, ca atunci cand cauți ceva febril Și în sfârșit l-ai regăsit ! Am decupat ușor o poză dragă... Și-am zâmbit. Am stat, am contemplat Și iarăși m-am gândit... Nu , nu e-n-zadar Să Lupți, să Crezi, să Speri
SENSUL IUBIRII de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/laura_isabelle_nicolae_1472824617.html [Corola-blog/BlogPost/354258_a_355587]
-
nopții, vântul îl poartă cu sine venind de departe, și parcă-mi vorbește, parcă mă cheamă și vocea lui adânc în mine răzbate. Aud un glas venind de niciunde, și parcă ar plânge, când vorbe-mi șoptește, cu sufletul strâns înfiorată-l ascult- și glasul duios mă cheamă departe. Aud un ecou pierzându-se în noapte și vocea lui în mine frânge petale, vântul îl duce spre tărâmuri uitate, iar dorul plângând îl urmează departe. Referință Bibliografică: vocea ecoului / Nina Dragu
VOCEA ECOULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1489699737.html [Corola-blog/BlogPost/374080_a_375409]
-
până la desfrânare, caută fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să-i facă pe voie și pe plac. ,, Dar plătești în natură. Anica nu schiță nici un gest și așteaptă Înfiorată. Mâinile bărbatului alunecară Pe pulpe și îi ridică fusta. Se iubiră cu patimă și ea plecă acasă Cu ceea ce primise, Cu vârf și îndesat Era datoare vândută și promisese Că va veni oricând La chemarea lui Dine Și se vor
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/_focuri_mocnite_constanta_abalasei_donosa_1359886086.html [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
griji și de necazuri. E o mare binefacere să uităm de tot ce e în jurul nostru, să nu ne intereseze dacă e luni sau marți, să uitiăm ce vârstă avem, inima să ne bată mai repede și să ne surprindem înfiorați ascultând chemarea vreunei amintiri pe care să o retrăim în deplinătatea ei. E un fel de nebunie frumoasă, pe care nu o pot ocoli nici chiar firile cele mai reci și mai calculate. Iubesc fiorii începuturilor de multe feluri pentru că
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1425669759.html [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]