11 matches
-
furtunii când ne înconjoară Fiare ce hotarul vor să ni-l sfâșie. A plecat românul cel în neodihnă Plămădit din stârpe veche și de soi, Cel ce ne-nvățat-a că de jos, din tină, Încă se vor naște ne-nfricați eroi. A plecat poetul slovelor simțite Ce or să mângâie suflete-ntristate, Cărturar de seamă, care-n a lui minte Adunat-a mierea lumilor uitate. A plecat un suflet mare cât o țară, Bun cu truditorii mulți și necăjiți, Cu
A PLECAT TRIBUNUL de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mircea_dorin_istrate_1442421188.html [Corola-blog/BlogPost/379824_a_381153]
-
camaradul de crez, credință, luptă și jertfă Ghiță Ungurașu: Plecați cu gând curat și sfânt, ca o poruncă,/ De-zodie fierbinte legați prin jurământ,/ Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
am îndepărtat de ea. Oricum, niciodată mai mult decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei au apărut după ce a trecut orice pericol. Acum se sacrifică luptând cu Securitatea, deși această instituție nu mai există; sunt anticomuniști vehemenți la multă vreme după ce comunsimul a devenit istorie
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
de durere"; "sulița letală"; "lovitură mortală"; "rană fatală"; "creier fumegînd"; "moarte și faimă veșnică"; "Moartea-ți nu putea veni decît din brațul lui Alfwold, / Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în timpul anchetei, dar și după, în detenție. Imaginarul celor care emiteau respectivele telegrame și moțiuni era, cât se poate de limpede, unul bolnav. Moartea pur și simplu a „dușmanilor poporului” nu era satisfăcătoare: înainte de toate, aceștia trebuiau să fie umiliți, înfricați și distruși psihic. Nu știu dacă Nandra Andron, Vitez Samoilă, Ilca Petru ori Macra Iosif mai trăiesc (probabil că nu), dar în cazul în care chiar au fost persoane reale, în carne și oase, ei au servit din plin patologia
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
geamantan de carton pe care-l invoc uneori, pe care, mi se pare că i l-am dăruit și amicului meu, greoiul Grobei, și să descind pe peronul Gării de Nord, Într-o dimineață de vară a lunii iulie, din binecuvântatul - pentru Înfricatul și stângaciul de mine! - an 1952Ă Dar... dorința, setea mea neînfrânată, foamea de glorie, fie ea și literară, nu e oare un semn al unei anumite nebunii?! În ochii celor de „bun-simț”, nu-i așa, care sunt cu toții „masați” În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut, dintre atâtea ispite și tentații ce roiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ci de a ne urca pe spatele celor care ni se par și care noi vrem să ne fie inferiori, născuți pentru a ne sluji. Seva profundă din care s-au hrănit fascismul și comunismul, oferindu-le cetățenilor buimăciți și Înfricați „hrana vie” a celor ce trebuiau să le satisfacă dorința lor de a se „realiza”, de a se Împlini - Evreul sau dușmanul de clasă. Golul În care nu putea să se Întroneze decât acea Figură, Ceaușescu sau altul, boala uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
voia bucuriei de-a fi liber. Curînd însă i-a venit scadența de plată: ordinul de încorporare. Și-abia atunci am aflat și noi că a fost eliberat condiționat, că promisese să meargă cuminte la armată. A venit la noi, înfricat, și-n fața groazei mele nemăsurate, P. i-a rezolvat, cu eficiența lui de domn, problema: la încorporare, fratele meu, tapetat cu certificate și internări, a fost respins ca inapt medical și trimis cu iuțeală acasă. E miraculos că ritmul
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
cinci minute nu știu unde pe camerieră. {EminescuOpVIII 572} Eu alergai în camera soției mele. Iulia sta într-un jeț înaintea toaletei sale, ca și când n-ar fi auzit venirea mea. - Mulțămescu-ți, Doamne, că se-mplinise presimțământul meu!... neci un răspuns. Iulia, eschiamai înfricat, Iulia, nu mă auzi tu?... Aceeași tăcere. Ea sta tăcută înaintea oglindei și frumoasele ei trăsături se reflectau în sticlă:... lanțul câștigat era împregiurul gâtului ei, și ochii săi întunecoși albaștri mă priveau cu blîndeță." Iulia, Iulia", strigai, apucând mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată făptura lui, pierzându-și pentru o clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]