20 matches
-
de-un pretins prestigiu roman acceptat fără discernământ și fără pudoare Dacii s-ar fi dizolvat în terciul demografic de creștini și hoți Ca un pumn de sare aruncat în fiertura cosmopolită - Coleașă de vorbe fără dovadă, aburind pe mesele îngălate de carcalaci Ale popotelor în care se nutresc ofițerii pretinzându-se găunos de viță romană. Acest soi infect de bărbați umblă descheiați la prohap în aule și colocvii Ei pot susține orice porcărie, nu-i ceartă nimeni, nici moartea nu
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
zămislirea unei opere, vicisitudinile unui capitol sau ale unei strofe, este o întrebuințare mai demnă a puterilor mintale, mai isteață, și în care e loc și pentru bunul-gust, pentru tactul și finețea istorică, decât a petici discursuri sau scrisori, a îngăla dialoguri de dragoste pe seama poeților, artiștilor, sau personajelor politice considerabile". S-a spus, și așa este în bună măsură, că între poezia și proza lui Bacovia este o perfectă corelație, până la identitate, pe considerente de teme și structuri, de tehnică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dracii când erau aruncate, acuzând-o pe Mama că i le-a furat. Spunea că nu e loc de două femei într-o bucătărie - uitând câtă vreme trăiseră așa - mai ales dacă una din ele nu e cinstită și e îngălată. Amândouă tremurau, Mama mai degrabă de teamă decât de indignare; încerca să o caute din ochi pe bătrână, căci vederea îi slăbea pe zi ce trecea. Mie și lui Simon, Bunica aproape că nu ne mai adresa cuvântul, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în care era Mimi programată la doctor. La care eu am fost cel care a dus-o. Acest doctor era un bărbat care fusese îndurerat, sau în orice caz cătrănit, de timpurile grele, și arăta extrem de neprofesionist. Avea un birou îngălat cu echipament vechi, iar el ședea acolo cu mânecile suflecate și fuma trabuce la un birou unde ochii mei antrenați să observe cărți au identificat imediat un Spinoza și un Hegel și alte lucruri total nepotrivite pentru un doctor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cancer sau cheaguri de sânge, tromboză dacă ești doctor, dar sunt dispusă să-mi asum riscul ăsta. Sigur, totu-i doar de distracție. Să aștepți să i se dezvolte sânii. Să-i vezi fudulia de macho magnet de femeiuști îngălându-se și pe el moțăind după-amiaza. Toate astea-s minunate, dar moartea lui m-ar face să merg mai departe și să explorez alte curiozități. Conducând, conducând, Seth zice: — Nu crezi că, în cine știe ce fel, televizorul ne face Dumnezei? Introspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e un fel de a-ți trăi, anticipativ, dispariția. Da, știu, avem o țară „grea“, românii sunt cum sunt, săracii își asumă, inerți, sărăcia, iar bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulți gazetari scriu prost, isteric și ieftin, prea mulți români trișează sau fură. Învățământul e mediocru, spitalele sunt în faliment
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună pe Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Preda, Barbu, Stănescu... Porcul metaforic îi îngălă cu grele batjocuri (ticăloși, obedienți), încercînd astfel să-și sporească prestigiul de rîmător etic și oferind lumii și o nouă nearistotelică definiție: Porcul este animalul politic". Trase dintr-un arc bleg, săgețile anticritice ale lui D.R. Popescu nu-și ating
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Dobitocule, și nu spui nimic? Vrea scrisoarea imediat. Păi, scrisoarea, ce-ai făcut cu ea? E la maică-ta? Eugénie ? Iat-o pe Eugénie. Își șterge mâinile pe șorț, îi întinde scrisoarea de la Victor Hugo cu vârful degetelor. A și îngălat-o; o scrisoare de la Victor Hugo. O citește în câteva secunde, strigă cât îl ține gura, vrea să-l vadă pe omul care a adus corespondența. A plecat? De când? Se supără, se năpustește asupra lui Grégoire, îl înghesuie, cravașa, mucosule
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pus-o la punct și cât de cât stă în banca ei. Sunt unele care nici nu-și pun mănuși de cauciuc când spală vasele și care fac pe cucoanele asta nu suport. De asemenea nici nu vreau să fie îngălate să găsesc fire de păr în salată și urme de degete pe uși. Tristan este un idiot. Mă port foarte bine cu menajerele. Dar vreau să-și facă treaba cum se cuvine fără discuții și fără să-mi povestească viața
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
decât să inspectezi viguros o scăpare logică. Culmea e că toate acestea se întâmplă pe fondul unui paroxism al referințelor. Cele mai multe studii critice de azi se prevalează de dialogul academic cu alte perspective, anterioare lor. Dar o fac atât de îngălat și de plicticos (chiar atunci când tonul e polemic), încât pretinsa comunicare eșuează, parcă, în small talk pe teme meteorologice. Sigur că despre acest inerent blocaj vorbea și Nietzsche (invocat de Harold Bloom în Anxietatea influenței): „Se poate întâmpla cel mai
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Cetățeanului Absolut de pe malurile Dâmboviței, - și de scrisoarea magică, de amor, către o damă foarte fierbinte, pe care el, Agamiță, o deține! Dandanache nu-și va datora succesul taberei lui Tipătescu - Trahanache, sau celei a domnului Cațavencu! Aceștia, toți, sunt îngălați în politică! Agamiță, de la 48 a avut destul timp ca să depășească această fază primitivă a succesului electoral - politica! Agamiță se simte eliberat definitiv și de o legătură palpabilă cu sexul feminin! Agamiță - în regia domnilor Cornișteanu și Mălăele! - câștigă totul
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată, Frunzișul îngălat în umezeală. Sunt primitivi. Și senzuali. Și-atât De-ncet, de voluptos, fără rușine, Golesc și-și umplu strâmtele cochilii De parcă-ar face dragoste cu sine. a) Din foc și din gheață Motto: „Ce păcat! Când voi fi destul de-nțeleaptă
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
mărșălui deja printre tranșee. atît de mic și să viseze la un lucru atît de mare? oho! ohoho! păi noaptea, acolo, sub plapumă, ce crezi că tot repetă pîn-adoarme? vă urăsc, vă urăsc, vă urăsc, pe voi și pacea voastră îngălată în care colcăiți de șaizeci de ani. iar dacă-i vei spune că nu mai sînt țări de cucerit pe lumea asta, îți va rîde-n nas și-ți va răspunde: dar voi chiar nu vă uitați la televizor? chiar nu
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
Dacă mi-aș întinde scoarța cerebrală pe pat, l-ar acoperi-n întregime, ca un pled din șase foițe cenușii, străbătute de vinișoare. Dacă aș tăia-o-n bucăți și le-aș lipi între două coperți, ar ieși textul ăsta îngălat de acid lisergic, țesătura asta în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez la masa de scris. Apoi mă trântesc la loc în pat, târând după mine, în mintea mea pulverizată, dantelăria literelor formate cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din rațiile concentraților, ca să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
I s-a năzărit prostului și smintitului de Velicu că se lasă pipăită în timp ce dansa cu ăla, vezi, și chiar așa de-ar fi fost, poate c-ar fi simțit și ea nevoia de un pic de pipăială și șușoteală îngălată la ureche, că nici nu înțelegeai ce spune și ce vrea de beat ce era. Adică-n definitiv ar fi fost de-nțeles că era și ea dornică, dacă Velicu nu era în stare să-i dea ce-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el are ce-ascunde... Da tot n-ascunde: gol-goluț, da’ di pălărie nu s-a’ disparțî, di i-i tăiè capu! Cu tăt cu!» « Știu. Și prin alte părți nu numai ale țării, ale lumii!, dar pe-acolo n-o-ngălează așa: care-i marea problemă?» «D-apăi asta-i: că la ci i-ar mai fi de trebuință pălăria, că doar iertaț’ di vorbă - nu capu-ista-i di rușâne, cân’ omu-i În rușânea goală! Da pălăria-i pălărie, dă! On om făr-de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și, firește, Cora a făcut ce-a putut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]