415 matches
-
dar nu știam că nu rămâi spre a fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său. Nici nu priveai să vezi cât a putut
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485762091.html [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
10-20 de flacoane de fiecare. Nu conta că nu se foloseau. Ori de câte ori avea farmacia, se reînnoiau rezervele, se aruncau flacoanele nedeschise, expirate, dar mereu trebuia să existe aceste două soluții, vitale pentru viața bebelușilor născuți cu diferite suferințe fetale. Am înlemnit! I-am spus directoarei, cu glasul gâtuit, ca și cum m-aș fi agățat de un fir de ceapă ca să trec un hău fără fund : - Nou-născuții trebuie să aibă. Ei au rezerve.... Așa știam eu de pe vremea când lucram la ei. Linia
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Opinii Costel Cristea | Era ziua de 1 martie, găsindu-mă asudat și ușor emoționat, înlemnit la eterna coadă de români, care așteaptă ceva de undeva. Acum nu mai stăteam să țin rândul la banane ori lapte, ca-n perioada optzecistă pe care am avut plăcerea s-o trăiesc oleacă. Însă tot cu Statul aveam de
Zâmbetul se asortează la orice by http://www.zilesinopti.ro/articole/14981/costel-cristea-zambetul-se-asorteaza-la-orice [Corola-blog/BlogPost/100860_a_102152]
-
public, referitoare la titlul cărții. Și-a exprimat părerea ori convingerea potrivit căreia acesta nu trebuia să fie cel cunoscut - „Urme de dragoste” - ci, mai degrabă „Urme de ură”, pentru că din acțiunea romanului rezultă multă ură și nu dragoste. Am înlemnit în acel moment! Tavanul înalt al sălii se lăsase pe umerii mei cu toată greutatea și lumina din interior devenise difuză, în timp ce dinspre sală nu mai auzeam niciun zgomot. Am perceput toate astea într-o clipită, dar am avut timp
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Îl aud în baie ... încercând să supraviețuiască ... și azi. Nu știu cum să mă comport. Ce să zic? ... sau să nu spun nimic? Se spală pe dinți. Apare surâzător. Mă dezarmează total. “Aici e iepurașul pentru tine! Nu accept niciun cuvânt!” Am înlemnit. Un pachet enorm...mare și greu...e transportat la microbuz. Ne îmbrățișăm. Aș vrea să spun...ceva...dar nu știu ce. “Să mă suni când ajungi, ca să știu că ești bine!” “Ok! Te sun!” În miez de noapte deschid pachetul de la Oradea
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/In_miezul_orelor_corina_lucia_costea_1334017397.html [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
numai gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii cu roade pomul 26 mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Cu umbra / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1466172520.html [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
de o frustrare, pe care nu și-o explica. A auzit un cocoș cântând. A încercat să se întoarcă. A fost surprins de ceva cald lângă el, simțind și o respirație cam grăbită. „M-a trecut o transpirație rece, am înlemnit”, explica el mai târziu. Și-a adus aminte cuvintele celor de-acasă: „Să nu te lași provocat !” Aproape că se temea să mai respire, iar inima... Se temea ca bătăile acesteia să nu o trezească pe cea de lângă el și
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIOARA... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Brunetezi vioara la care toarce dorul înlemnindu-i cântul suflecat și trist mânile boeme bombănesc fiorul în ochii-ți de iarnă plânge-un ametist ciupești cordelina firului din mine creat de-ntuneric sub al pânzei trac cu-amintiri ce surpă galbene suspine din chipul de înger făcând
VIOARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1450278322.html [Corola-blog/BlogPost/369881_a_371210]
-
fenomenul, răscolise puțin pământul. Nu mică i-a fost uimirea când a găsit o oală de pământ îngropată acolo, în care erau tot felul de spurcăciuni: oase, legături cu sfoară scrum și un lichid negru ce puțea groaznic. Femeia a înlemnit de oroare și gândul i-a fugit la tartorița satului. Era știut că numai ea umbla cu astfel de mizerii și o amenințase de curând. A aruncat departe de casă în fundul unei râpi acele porcării . Duminica următoare când s-a
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
hamal le-a adus bagajele în restaurantul gării, căci gara avea o sală de așteptare murdară și plină de mârlani ce duhneau a usturoi și sudoare, ca era august și o zi caldă fiind și pe la amiază. Nea Gheorghe a înlemnit și a strigat cât îl ținea bojogii: „Să trăiți coane Iorgule!”, țața Dumitra era să leșine de emoție, și eu am rămas cu gura căscată, cu ochii la secretară care era frumoasă și foarte tânără și-și făcea mereu vânt
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 by http://confluente.ro/Sluga_la_nea_gheorghe.html [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunteți?- am insistat eu. -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte și pur și simplu m-am zăpăcit. Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imaginația toată noaptea. Nu știam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuă visul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
mai mare beneficiu pe care l-a exprimat vreodată rasa umană”; „Orice încercare de depreciere este o crimă împotriva umanității”. Eseistul filozoful Petre Țuțea (1902-1991) nu l-a iertat, mărturisind că a citit „Critica rațiunii pure” ca student și că „înlemnise de emoție”, ca ulterior, înaintând în vârstă, să aibă aceeași emoție ca la citirea unui articol de ziar. „Spunea Kant că el e propriul său legiuitor și stăpân. Cum să fii legiuitor și stăpân într-un univers în care ești
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1455557320.html [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
tu torturile de Sărbători! Dar spune-mi, m-a căutat Mihai? Care Mihai? Mă încrunt, gândindu-mă... Mihai Ioniță, doctorul, nu m-a sunat de Crăciun (și e primul an în care n-o face). Oare de ce? Mihai Lungu, care... Înlemnesc! Dacă mă întreabă de Mihai Pătrașcu? Ăla cu costumul național, mort la New York, care se lăfăia pe pajiștea de la Găbud? -Dacă-ți dictează ceva, să notezi! Să notez? Ce? M-a întrebat doar când vine “soru-sa”? Îi închid! Mă simt (a
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Din coada cioporului am văzut un câine mare și fio--ros care a început să latre cu putere și să alerge spre mine cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
Să îți descopăr casa, să te mai văd curând, Iar tu ca o felină cu mersu-ți grațios, Mergeai ușor ’nainte-mi, iar eu priveam sfios. La jumătatea străzii, tu te-ai întors subit, Iar eu timid ca mânzul, pe loc am înlemnit - Tu mi-ai zâmbit șăgalnic, cu vocea cristalină M-ai întrebat alene: cunoașteți vreo vecină? Nu v-am văzut în zonă, dar sunteți cunoscut - Și-așa din vorbă-n vorbă, idila a-nceput. Și-acum când trecem strada prin locul
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1476378909.html [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
să-i fie intrare de Nous pribeag printre slove meșteșugire de litere sculptate în lacrimi de smirna scrijelind cu focul minții catapeteasma cea din urmă din a viețuirii lut clădita ce se deschide cu brațe de mama răstignita pe semn înlemnit în durerea neruptă ... † ... Așa.dar În ultima clipă strigarea de-a dreapta a furului blând milostivește Adâncul să-i facă intrarea în noimele milei de sine din Noi cei ce ne.murire ne cerem mereu moștenire de fii legiuiți care vor
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/david_sofianis_1496595049.html [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
momentul când toți se întrebau unde sunt hățurile cu pricina, apare și ajutorul Palade. A sărit ca ars strigând la cei prezenți să scoată hățurile, dar deodată s-a oprit în fața lui Suman întrebându-l; Unde sunt hățurile? Băiatul a înlemnit căci nu știa unde sunt. Imediat ajutorul l-a luat pe Suman și au mers la camera lui însoțit fiind și de nea Ilie șeful de echipă care susținea că băiatul nu este vinovat. Odată intrați în cameră au început
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_inscenarea_mihai_leonte_1357634828.html [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
ta mă duce de dor către sminteala! Geloasa sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
pe loc mai entuziasmat decât ar fi fost normal să mă simt pe traseul care îmi solicita să mă agăț cu disperare de cordelinele fixate în peretele stâncos. Sfinți din ceruri! Spectacolul adevărat abia urma! Ajunși la cascada Duruitoarea, am înlemnit, cu trupul cuprins de spasmele unei emoții nemaiîncercate. N-am văzut în viața mea așa ceva! O cădere masivă de apă, în două trepte, se spărgea la picioarele noastre și arunca bubuituri în toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1426214556.html [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
stele îți beau un strop din barbă Un vânt cu promoroacă o să ți se topescă Pe mâini încătușate ce par prea odihnite În trecerea spre iarna care-o să te incite La viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1448617462.html [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
subalternă. În al doilea rând, nu se face ca eu, femeie, să stau în picioare, iar dumneavoastră să stați comod pe scaun. Dacă n-aveți scaune pentru musafiri, dumneavoastră sunteți vinovat, deoarece mobilierul se aprobă de Serviciul financiar! Șeful a înlemnit! Până acum nu se găsise cineva care să-i răspundă lui așa. Iar femeile din birou începuseră să zâmbească discret. Celălalt bărbat, cu mânecuțe de contabil, a luat un scaun de la un birou unde lipsea titulara și l-a oferit
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu by http://revistaderecenzii.ro/fragment-din-romanul-a-disparut-o-lume-de-iulian-popescu/ [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
obergruppenführer, astă-noapte a avut loc o evadare de aici, de la Treblinka. Un deținut evreu a fugit cu o mașină a armatei naziste. Vestea a căzut ca un trăsnet, iar eu am simțit un duș de gheață pe șira spinării. Am înlemnit și m-am trezit de tot din mahmureală. Am căscat ochii și gura: - Ce tot spui tu acolo? Ce prostii îndrugi? - Mașina s-a răsturnat din cauza vitezei, la nici cinci sute de metri de poarta lagărului. A luat foc. În
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Lagar_si_razboi_partea_i_cristea_aurora_1394375912.html [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă priveau o fantomă în întunericul ce părea că o cuprinsese. Încerca să vorbească și nu reușea. Zeci și sute de imagini i se derulau în mare viteză prin ochii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
destul de comodă. Dincolo de câteva putini înșirate se zăresc lespezi din piatră de râu așezate unele peste altele, cu mortar între ele. Între câteva mortarul lipsește lăsând să se vadă găuri asemenea unor capete de galerii. Surpriza este reciprocă, amândouă ființele înlemnind pentru câteva fracțiuni de secundă. Doi ochi mici aflați între mustăți rarefiate și înspicate, apropiați și bulbucați, privesc cu mirare către Albert din capătul uneia dintre galerii. Prima reacție nu este a lui Albert. Ființa cu ochi bulbucați ține să
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1488271841.html [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]