120 matches
-
luminoasă visând la “o țară dialectică a minunilor “, cum ar spune Thomas A. Sebeok. Tocmai această țară a minunilor este despărțită de râuri ce aprind în pieptul poetei dorul prelung: “Am aripi de vânt uscate Și priviri înlăcrimate, Am tăcerea înlemnită Și suflarea amorțită. Am în piept un dor prelung, Pân' la tine să ajung Și la apa ta de sânge Cu tot dorul să pot plânge Pe cei ce i-ai dus cu tine Înecați de căzăcime, Pe care-i
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
rău, recunosc. Iar fata aia, grefiera, merită să fac orice ca să am ocazia să vin pe aici la un proces-două. Nu mă mai pierd eu atunci și... cine știe? Poate iese ceva până la urmă”. În același timp, procurorul Zapciu rămăsese înlemnit. Încă era sub imperiul emoției pricinuită de un incident ce putea avea un final dramatic. Se temuse cu adevărat că inculpatul îl putea răni pe colegul și prietenul său și nu-și putea ierta faptul că nu a intervenit. Pe
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Magia dorinței, descântecul speranței. Cum de nu își dăduse seama până atunci că, numai acestea puteau să dea culoare și chiar viață, lucrurilor? Și-acum, unde, în ce colț al lumii se ascunseseră?. Își simți mâinile - adânc băgate în buzunare - înlemnite și reci ca gheața. Nu găsi răspunsul. Pășind fără grabă, ca și cum ar fi obosit dintr-odată, se întoarse către tarabele cu produse de casă, pe lângă care roiau pofticioșii. Se hotărâse să-i cumpere Iolandei ciocolată de casă și o bucată
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
mai avem bani de pâine.” Instinctiv, am întors capul. O femeie simplă, îmbracată sărăcăcios, dar curat, cu o puștoaică blondă, cu ochi mari, albaștri. „- Te rog, ai promis că anul ăsta va veni Moșul și ne va aduce bunătăți....” Stăteam înlemnită, cu rotița de cașcaval în mână. Copila ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred, că poveștile pe care le auzisem erau adevarate. Copilul a lasat punguța cu bomboane pe raft și, trasă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lacrimi-pentru-romania/ [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
îți pare o străină...! Dominantul sens al gândului când te afli în apropierea sa este un cert sentiment de plăcere și o tendință de a aborda un comportament de familiaritate, pentru că nu poți să placi pe cineva și să taci înlemnit! Greșești, însă! Carmen Movileanu, una dintre doamnele de televiziune cele mai frumoase în deplinul sens al cuvântului îți recompensează cel mai bine timiditatea, această onestitate a sufletului, redându-ți elanuri viguroase ale gândului, pentru că lasă o amintire foarte frumoasă oricui
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1481009682.html [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
Îmi cer scuze pentru deranj, m-am rătăcit de restul însoțitorilor mei. Casa ta a a fost prima apărută în cale, dezbrăcă paltonul și-și scoase căciula. -E o gluma pusă la cale de Frank, nu-i așa? mormăi, privind înlemnită la bărbatul apărut de nicăieri. -Frank pe care îl cunosc eu, este mic, gras, chel ... un tip foarte serios..nu face surprize. Cred că nu vorbim de aceeași persoană, nu-i așa? zâmbi larg. Sper, că nu te-am speriat
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Surprize_camelia_constantin_1340654830.html [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
rangă, cu o secure, cu unelte de lucru. Au venit românii, crezând că vor fi trimiși să presteze diferite munci pe la poduri. Dar nu. Li s-a spus: Acum vă îndreptați spre biserica voastră și o dărâmați. Oamenii au rămas înlemniți și până nu s-au tras câteva focuri de armă nu s-a mișcat nimeni din fața primăriei, și așa s-au apucat și au demolat foarte greu, o parte din biserică.” În timp a rămas biserica numai cu zidurile. Aici
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_o_can_stelian_gombos_1328191394.html [Corola-blog/BlogPost/347068_a_348397]
-
gândesc. Într-adevăr, era cel mai înalt bloc, cu două lifturi...”recent reparate”. De la etajul IX, unde locuiește L., priveliștea e minunată! Pășesc cu emoție în “sanctuarul” lui L.! Treaba cu dama din autobuz...e uitată. Stau în pragul camerei, înlemnită: peste tot tronează cupe, diplome, trofee...poze/tablouri cu L. ca jucător, absolvent de jurnalistică, gazetar sportiv. Diplome de mulțumire pentru promovarea sportului bihorean, a fair-play-ului, a blogului său... E o fațetă pe care n-am știut-o decât superficial
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Etajul_ix_oradea.html [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
adune. Tabita și Corio se așază la capul tatălui decedat. Corio îi urmează drept conducător militar și religios. Aceasta era legea noastră. Urmașul la conducere este primul născut, iar în cazul în care acesta este fată, soțul acesteia. Pe chipul înlemnit al Tabitei se citește durerea. Și-a pierdut totodată ambii părinți. Nu-i va mai vedea niciodată, nu le va mai auzi vocile. Îi va păstra însă în amintire veseli, surâzători, așa cum au fost în viața de pe acestă lume. Aseară
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Timpuri_ancestrale_revizuita_stefana_ivanescu_1357326147.html [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
a întrebat Mișu alertat, parcă trezit din aburii alcoolului. - Bă prostovane, aia e nepoata lu’ Barcan Grozavu! Te desființează ăla, blegule, dacă se plânge piranda! Ce, tu nu știi că e încuscrit cu ăia mari de la București? Mișu a rămas înlemnit. Nu a mai putut vorbi. „Chiar că dau de dracu!... Mâine... mâine trebuie să-i vorbesc proastei frumos, s-o iau cu lugu-lugu, să nu-i scape păsărica”, și-a promis el hotărât și a dus sticla la gură cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_5_marian_malciu_1326739371.html [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate, văzu o fiară în două picioare! Își luă seama. Atiqtalik - mama ursoaică! E de două ori mai înaltă! Și-un pui! rosti pentru sine zărind la câțiva pași animăluțul înlemnit și el. Femeia știa că întâile clipe ale întâlnirii hotărau sorții. Se pomeni răcnind. Nici nu-și recunoscu vocea. Să strigeee! S-o stăvilească pe fiară! Uită că e o mână de om, că e și rănită. Prinse un curaj
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
care se ajungea prin camera domnului Mândreci. Într-o bună zi, fiind foarte frig n-am mai făcut toate coborârile programate. Zgribuliți de frig am intrat în camera lui Mândreci să ne ducem schiurile la locul lor dar am rămas înlemniți. Mândreci tocmai penetra o fetișcană din care se mai vedea un sân dezgolit. Am cerut scuze și am ieșit pe hol cu schiuri cu tot. Lucica, înfricoșată mi-a spus când coboram scările: -Ai văzut ce mare era? Oare n-
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1472743316.html [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
Cu piciorul în țărână Și o ia timid de mână. Se apleacă. Rupe-o floare Și i-o dă c-un zâmbet sec Și îi dă și-o sărutare Pe pistruii de pe-obraz, Apoi fuge către iaz. Șade fata înlemnită (Astăzi a-mplinit cinci ani) Și privește fericită Floarea și în urma lui... Biata fată cu pistrui ! Referință Bibliografică: Idilă / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1609, Anul V, 28 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate
IDILĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1432833114.html [Corola-blog/BlogPost/372984_a_374313]
-
o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii de lumini se-aprind pe chip,livid, cu ochii plini de rouă își flutură suflarea, azi îngerii din ceruri i-adorm la cap,zâmbind! Referință Bibliografică: Toamna ultimei frunze / Doina Bezea : Confluențe Literare
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_bezea_1448295678.html [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
simțit buzele fierbinți acoperindu-i gura, dar nu a răspuns sărutului. A ridicat brațele și le-a proptit, așa ude cum erau, pe pieptul lui, cu intenția de a-l împinge, dar nu a putut s-o facă. A rămas înlemnită. După câteva secunde, ori poate doar fracțiuni, a eliberat-o și a privit-o în ochi-i mari de surpriză și uimire. L-a privit și ea, fără să clipească, fără să vorbească. El a ridicat o mână și a
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
pauză, surprins de această întrebare. - Mami a mea te-a opelat pe tine? Iustin s-a oprit atât de brusc, încât fata s-a clătinat puțin în brațele lui, iar Mariana s-a și repezit să o prindă. Iuliana rămăsese înlemnită. - Cum o cheamă pe mami a ta? întrebă Iustin cu voce pierdută, revenindu-și repede din această nouă surpriză. - Pe mami a mea... o cheamă Laula. Tu nu ai știut cum o cheamă? - ... Am știut, minți el destul de stângaci, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432661878.html [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
sat, de ceilalți copii cu care mergeam în fiecare zi cu vacile la păscut, îmi spusese nenea Mitică de miriștea de dincolo de pădure, nearată și cu iarba până la glezne... Cum am dat cu ochii de miriște aproape că am rămas înlemnit, nea Tache coborâse din cotigă, stătea în picioare lângă ea, măgarul era legat de o hulubă și stătea nemișcat în soare, cu urechile pleoștite și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
2012 Toate Articolele Autorului -Capitolul 2- Misiunea generalului De îndată ce simți aerul rece al nopții un fior îi trecu pe șira spinării. Ridică ochii. Noaptea era neagră, dar totuși văzu castelul gri cum se ridică pe un munte. Se simțea stupefiat, înlemnit... chiar speriat. Glasul prietenului său îl readuse în simțiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. -Te simți bine, Etrius? Etrius tresări. Întoarse spatele castelului și se uită spre prietenul său. Era un bărbat de douăzeci și cinci de ani, cu părul
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
înfuriase prea tare pe dl. Constantin: - Derbedeule, mai ești și obraznic! Vei fi primul pe care am să-l dau la gazeta de perete. - Dar.... pentru ce? - Mai și întrebi?; l-a apostrofat, pornind către cancelarie... Albert a rămas singur, înlemnit, pe hol. Din nefericire sunetul clopoțelului i-a stârnit furia, nesimțindu-se vinovat cu nimic. A intrat pe ușă tot așa cum ieșise dl. Constantin, trântind-o. Nu i-a fost îndeajuns. De la intrare și-a aruncat servieta în zbor rotit
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
gașcă, să vină la secția de Poliție pentru a da declarație și, poate, pentru a-l ajuta să ajungă acasă. E clar? Au făcut semn din cap că au înțeles doar trei fete și un băiat. Toți ceilalți erau muți, înlemniți, ca picați din cer. Nu le venea încă să creadă ceea ce văzuseră. - Hai! Plecați la Poliție și nu vă mai hliziți! se auzi vocea puternică a agentului-șef Furtună, care-și balansa amenințător bastonul de cauciuc agățat de încheietura brațului
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1424299584.html [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu, făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
fiecare câte unul. În dormitor i-am liniștit. Eu am plecat imediat la baie. Am aruncat puțină apă pe față și am ieșit grăbit să mă echipez. Când eram gata de plecare a ieșit soția din dormitor. M-a privit înlemnită de surpriză și teamă. - Unde pleci pe vremea asta? Ce-i cu tine? - Fug la școală. Trăsnetul acela a căzut aproape. L-am văzut și am impresia că tocmai la mine, la parcul auto, a lovit... Stai lângă copii. Mă
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Primejdia_naste_eroi_1_.html [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
cafea. Era de trei săptămâni în Timișoara. -Dă telefon, la Iași, să nu zică cumva, careva, că am fost aici! Mă duc acasă cu trenul de-amiază. I-oi pune eu parastasul de 40 de zile. Stăteam și mă uitam înlemnită: ce se întâmplă cu noi, cu oamenii acestor zile? Tatăl mortului nu se însurase, în tinerețe, până femeia asta nu a avut zestre, să se poată mărita. Mortul era nepotul ei, fiul fratelui ei! Nepoata, o fi având nevoie și
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_stelele_de_pe_epoleti_nu_ajung_.html [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
tu mi-o lasă, Eu doar ți-am ieșit în cale! Pentru zâna cea frumoasă Te-am momit aici, în vale. Stai și-așteaptă, tre’ s-apară, Multe are ea a-ți spune! Și viteaza căprioară Dispăru ca prin minune. Înlemnit prințul rămâne, Cu privirea încurcată: Cel mai bine-i să amâne Vânătoarea pe-altă dată. Pe cer desenează-o stâncă Norii - caiere de lână, Și-ntr-o liniște adâncă Apare frumoasa zână. Păr de aur îi coboară Valuri, valuri la
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416902060.html [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]