16 matches
-
tablou sumbru, al singurătății nu depline însă plină de taine, pe care el, ca un inițiat, le deslușește și le destramă căutând eliberarea Pământului de întuneric. Este imposibil pentru că potopul se năpustește asupra fiindului: Prin măhălăli mai neagră noaptea pare ... / Șivoaie-n case triste inundară - / Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare (Sonet), totul se surpă, negrul înghite decăzutul sumbru al mahalalelor, tusea este cea care îneacă viața amăgind-o între zidurile reci
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
să deschidfereastrași sămă îndestulez cuprivirile primelor razetimid mă așez pe genunchisă împlinesc cuvântulpentru rugăștiu cănu mai sunt cel care am fost -oaspetele unei vieți netrăiteși cătoate plecările din minen-au putut rosti acel cuvântdoamneazi voi fi iarăși copilvoi alerga prin ploaie șivoi privicum cerul se umple de păsăriprin ochii mei orbi se vor derulaprimele imagini cu mama... XIX. PARTEA DIN CARE LIPSESC, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. ceea ce nu știe moartea despre mine e partea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/teodor_dume/canal [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
vine la Mine, aude cuvintele mele, și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zitit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șivoiul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_nadia_neagoe_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zitit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șivoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.” De multe ori așa m-am gândit că și eu strig “Doamne, Doamne!”, dar niciodată nu încerc să fac ceea ce spune El. Și doar alerg la
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_nadia_neagoe_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
Și totuși, în puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din Călin (file din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acelea care circulă sub formă de orație. G. Dem. Teodorescu întîmpină dificultăți în clasificarea lor. Iată un text de Caloian pe care îl are în vedere: Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torțile și deschide porțile și pornește ploile: curgă ca șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trecut să afirme că cele cinci facultăți ce ne aparțin constituie sentinelele corpului uman, însărcinate în același timp cu protecția, dar și informarea a ce se întâmplă în exterior. Deși, cu iarna care-a trecut Poate părea c-am murit Șivoaie se duc din grele zăpezi... Cântări, Și cântări m-au trezit. Gălăgioase glasuri mi-au zis Despre-o viață oricât de amară... Și soarele, sus, un cer a deschis, Cu bucurii de primăvară 1213. Nu ne putem încrede pe deplin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ori; e.g. în Numeri, 21, 13, unde se spune că acesta curge prin pustie și este hotarul Moabului, între Moab și Amoriți; iată contextul biblic (Numeri, 21, 14-15): "De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa,/ Șivoaiele Arnonului,/ Și scurgerile șivoaielor,/ Cari se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab."" În literatura rabinica (în Haggadah) se povestește despre o minune care s-a întîmplat în această zonă și la care se face aluzie în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Numeri, 21, 13, unde se spune că acesta curge prin pustie și este hotarul Moabului, între Moab și Amoriți; iată contextul biblic (Numeri, 21, 14-15): "De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa,/ Șivoaiele Arnonului,/ Și scurgerile șivoaielor,/ Cari se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab."" În literatura rabinica (în Haggadah) se povestește despre o minune care s-a întîmplat în această zonă și la care se face aluzie în citatul din Numeri, 21
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vorbești cu el de asemenea lucruri. E drept că ideile demagogice, exemplele de parvenire fără muncă și merit, au alterat puțin echilibrul ideilor lui abituale, dar - din norocire s-ar putea zice - măsurile demagogice prea a inundat repede și în șivoi țara pentru ca să nu dezvelească toate relele ce-au adus și pentru ca să nu-l facă a-și pierde iluziile de ele. Dar să lăsăm toate acestea. Orice soi de demagogie, fie roșie, fie monarhică, e pentr-un popor ca starea de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la Mine, aude cuvintele Mele, și le face. 48. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, și a așezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stîncă. 49. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Și s-a năpustit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stîncă. 49. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Și s-a năpustit șivoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare. $7 1. După ce a sfîrșit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. 2. Un sutaș avea un rob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
prin ramuri. Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie, Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie, Un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
caz, „mai neagră” înseamnă acum, adică la întoarcerea spre casă. Comparația nu e deci cu un „altădată”, ci strict cu momentele anterioare. Alcoolizat, dar totuși lucid, poetul rezumă în celelalte versuri ale strofei tabloul locului respectiv: inundații, boală, ruină, paragină: „Șivoaie-n case triste inundară-/ Ș auzi tușind o tusă-n sec, amară-/ Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare”. Bacovia evocă aci o dramatică realitate locală, căci zonele cele mai calamitate erau mahalalele.Am adus, cred, destule dovezi din a doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale și se observă o adevărată teroare de apa tristă, ostilă, care contaminează tot, un sentiment fizic de insalubritate: Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Ploaia și ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acustică) neliniștesc prin durată și imensitate: Și toamna și iarna Coboară amândouă; Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]