163 matches
-
face în mod istoric (se studiază fiecare filosof în parte). Și tot ilustrul profesor Negulescu ne înfățișează în tratatul Problema ontologică cele două funcții ale filosofiei: funcția analitică sau critică și funcția sintetică sau dogmatică. Ce se poate spune despre științificitatea istoriei după aceste precizări? Părerea mea este că nu stă la acest capitol cu nimic mai bine ca filosofia. Ba parcă nițel mai rău dacă avem în vedere faptul că ea este prima vizată de aspiranții la nemurire (documente și
DESPRE CARACTERUL ŞTIINŢIFIC AL FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1462417458.html [Corola-blog/BlogPost/378840_a_380169]
-
totul orice deosebire dintre teorii explicative mult discutate în domenii de cercetare cum sunt disciplinele sociale și umane și sociale și explicații cu un caracter vădit neștiințific, cum ar fi, de exemplu, explicațiile mitologice. În acest moment, orice pretenție de științificitate în teorii precum freudismul sau marxismul este anulată apriori. Prețuind atât de mult metodele științelor naturale, s-ar putea trage concluzia că Popper ar sugera un transfer de metodă dinspre științele naturale înspre științele sociale. În fapt, el arăta că
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
critici mai aspre (Guénon). Prin filosofia fenomenologică, intențională, se reface încrederea în spirit și în lupta cu decăderile vieții. Ambii au susținut ridicarea cunoașterii din planurile "de jos" ale materialității, utilității, bunului-simț în cele ale spiritualității sprijinită pe forme de științificitate. Guénon susținea plasarea în planul metafizic a principiilor supreme care țin tot de resortul intuirii. Poate așa se explică de ce receptorii săi au fost îndeosebi istorici ai religiilor și culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acestora, modernitatea și-a reluat cursul istoric capitalist deja consacrat. Deși „proiectul iluminist” al sociologiei și al altor științe sociale s-a vrut a fi unul eminamente științific, el și-a asociat consecvent o filozofie și/sau o ideologie justificative. Științificitatea sociologică ar rezulta din aplicarea metodologiei de cercetare din științele naturii, din observarea și experimentarea socială ce procură date empirice despre societate. Cu rare excepții (e.g. Durkheim despre sinucidere sau Marx despre clasa muncitoare din Anglia epocii), sistemele sociologice iluministe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un mit, o fabulă, o poveste saturată de experiențe personale, sociale sau naționale și justificată timp de aproape 200 de ani de legende istorice cum ar fi „generarea bunăstării”, „dialectica spiritului”, „emanciparea subiectului rațional sau muncitor”. Ceea ce Lyotard chestionează este științificitatea obiectivă, rațională, progresivă a cunoașterii produse de iluminiști și urmași, mai precis legitimitatea științificității acestei cunoașteri, care este susținută prin invocarea unei instanțe exterioare, ce nu ține cont de natura reală a cunoașterii produse. Astfel, în diferite proiecte iluministe, progresul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
justificată timp de aproape 200 de ani de legende istorice cum ar fi „generarea bunăstării”, „dialectica spiritului”, „emanciparea subiectului rațional sau muncitor”. Ceea ce Lyotard chestionează este științificitatea obiectivă, rațională, progresivă a cunoașterii produse de iluminiști și urmași, mai precis legitimitatea științificității acestei cunoașteri, care este susținută prin invocarea unei instanțe exterioare, ce nu ține cont de natura reală a cunoașterii produse. Astfel, în diferite proiecte iluministe, progresul social sau uman a putut fi privit ca progres al ideii însăși pe calea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lor. Factorii sunt analizați cel mai adesea în izolare unii față de alții, deși acțiunile lor sunt pe cât de simultane, pe atât de convergente. În genere, două presupoziții par a fi esențiale în orice considerare a analizei învățământului superior. Mai întâi, științificitatea lor este încă într-un stadiu infantil, iar apoi receptivitatea universitarilor față de analizele centrate pe învățământul superior este infimă. Se instituie astfel un cerc vicios care se autoîntreține și are efecte negative clare asupra dinamicii de dezvoltare a lumii academice
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
separate și apărate de granițe intangibile. Ori de câte ori se pune problema înființării unor noi catedre sau a unui nou program de studii, valorile academice de consacrare disciplinară sunt activate și o dispută aprigă se declanșează. Granițele disciplinare sunt mai puternic vizualizate, științificitatea cunoașterii este mereu chestionată, volumul și valoarea comunității academice de reprezentare și dezvoltare sunt atent analizate. Puterea academică intră în acțiune, iar forța ei este bazată în primul rând pe tradiția acumulată, și mult mai puțin pe evaluarea potențialului de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și, atunci cînd se poate, ea trebuie făcută publică, dar trebuie să știm că ea este valoroasă doar în raport cu alte experiențe contemporane sau anterioare, care o validează, o îmbogățesc sau doar o confirmă, ceea ce în științele educației este factor de științificitate. Altminteri riscăm să redescoperim și să narăm lucruri deja spuse, în alți termeni să nu evoluăm în mod real în știință și în cunoaștere. Plasarea într-o situație permanent repetitivă, statică este echivalentă cu un regres. Înscrierea într-o paradigmă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate. Ambițiile fundaționaliste au afectat și științele socioumane, care le-au pus în slujba căutării legilor și principiilor universale, a criteriilor de științificitate. Edificiul teoretic și metodologic al fizicii clasice a devenit un etalon pentru legitimarea cunoașterii, a științei de orice fel. Scopul științelor socioumane moderne a devenit astfel dezvăluirea „realității externe”, obiective, oferirea unor explicații cauzale ale relațiilor dintre fenomene și procese
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Necesitatea unei revoluții științifice apare când paradigma existentă se dovedește incapabilă să depășească ceea ce se numește o situație anomalistică. (Trigg, 1996, p. 26) Feyerabend spune că raționalismul este doar o tradiție de gândire, un pattern printre multe altele. Standardele de științificitate sunt flexibile, iar conformarea la ele este un act voluntar, prin care se acceptă o structură, un anumit model. Apar astfel forme consistente ale curentului relativist clasic, fundamentate pe distincția metodologilor pe care Feyerabend îi numește tradiționali: între demersul cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nu „din interior”. Raportarea nu se face la structura și coerența internă a domeniului, ci la o grilă externă, la un model cât se poate de rigid, în funcție de care trebuie să se constituie orice ansamblu de cunoștințe cu pretenții de științificitate. Chiar dacă acest mod dur de raportare a mai fost permeabilizat și flexibilizat de intervențiile celor trei autori menționați, caracterul represiv al „vocii unice” specifice epistemologiei și metodologiei moderne s-a păstrat, el constituind unul dintre punctele principale ale criticilor postmoderne
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
discursului pedagogic s-a produs sub cel puțin două aspecte: - decontextualizarea lingvistică, cu referire directă la condițiile pragmatice ale procesului de comunicare, la gradul de realizare a interacțiunii dintre „producătorii” discursului și „receptorii” săi. Cerința asigurării unui anumit grad de „științificitate” și „universalitate” pentru conceptele pedagogice (dar nu numai), în măsură să asigure caracterul oarecum „atemporal” al acestora, și posibilitatea „traducerii în toate limbile” s-au confruntat cu imperativul realizării unor convenții prealabile, care, nu de puține ori, au mers prea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
individ, ale propriului său imaginar. Pe când În America vedem că cercetarea imaginarului devine foarte dezimplicată la nivelul mesajelor subliminale vehiculate de cel care scrie teoria respectivă. Și atunci, avem niște cercetări care dau siguranța unei anumite detașări, a ceea ce numim științificitate. Sanda Cordoș: Cred că mai interesantă și mai productivă decât poziția virulentă și vehementă de oameni ai bibliotecii În contra străzii, a civilizației (care duce aproape automat la ruptură) este poziția care Încearcă să identifice și să stabilească punctele (sau punțile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am ales să aduc În discuție capitolul acesta este că, dintre cele șase capitole pe care le-am scris până acum, l-am ales, În mod voit, pe cel mai „cuminte” - pe cel care avea aspectul cel mai clar de științificitate și În care parantezele sunt puține, sunt relativ cuminți și sunt liniștite. Iar dac-aș vrea să spun despre cum s-a scris - cât s-a scris până acum - din carte, paradoxal este că ea s-a făcut din direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai spus-o și cu alt prilej - că nu consider istoria o știință. Cred că este o disciplină, o formă de cunoaștere, care are părți ce aspiră la un statut științific, care se folosește de metode ce au o anumită științificitate..., dar cred că nu putem Înlătura ideea că există și o parte de creație artistică aici, măcar prin faptul că generăm, ca istorici, narațiuni. Care era celălalt concept despre care mă chestionai? Ruxandra Cesereanu: Variante de memorie. Ovidiu Pecican: Da
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cultura de întreprindere" și această formă de management cultural care o însoțea s-au estompat cu atât mai repede cu cât fuseseră ridicate în slăvi; ideologia anilor 2000, înarmată cu o "necesitate economică" teoretizată în universal și împodobită cu o științificitate irefutabilă, nu are astăzi nicio nevoie de "suprastructuri culturale" pentru a închide uzinele nerentabile sau pentru a-și apropia salariații a căror precaritate este privită, dimpotrivă, ca o regulă necesară. Se pare deci că etnografii au devenit inutili în a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o mai bună înțelegere a raționamentului fundamental al oricărei activități economice - maximizarea beneficiilor, dar mai ales la înțelegerea îmbogățirii, diversificării Și confruntării de idei în legătură cu explicarea retrospectivă Și prospectivă a paradigmelor care s-au succedat în decursul timpului în explicarea Științificității contabilității. Este binecunoscută preocuparea marilor Școli Și instituții de cercetare de a dezvolta abordări care să definească perimetrul Și conținutul unei teorii contabile Și să permită validarea acesteia. Un număr destul de important de teorii despre practică Și filosofia Științei au
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
că adevărul trebuie să fie și eroarea care a biruit, „atotputernicia diagnosticului” trebuie să aibă În vedere riscurile sale: inclaustrarea, stigmatizarea, măsurile de siguranță,etc. Atari consecințe metaexpertale devin datoria esențială a expertului În a le evita. La caracterul de științificitate diagnostică va contribui și ontogeneza comportamentului prin cunoașterea mediului anomic microsocial de formare al personalității, a antecedentelor psihopatologice și criminologice, a modului de comitere al faptei, ca și al relațiilor victimologice sau de etichetare, alături de metodele clasice de diagnostic psihiatric
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
prin hotărâri arbitrare, ci după legile ei eterne și imuabile, iar acest tribunal nu este altul decât critica rațiunii pure însăși 32. Metafizicii, ca cercetare a ceea ce este universal și atemporal, Kant îi va impune cele mai severe cerințe de științificitate. În aceeași prefață, el afirmă că în acest gen de considerații nu e permis în nici un fel a avea păreri și că tot ce ar semăna numai cu o ipoteză este marfă prohibită, care nu e îngăduit să fie oferită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și inteligenței artificiale, atunci când, prin ediția revizuită din 1993, ne orientează spre ceea ce computerele tot nu pot să facă . Balanța judecăților de evaluare s-ar reechilibra În favoarea inteligenței artificiale, dacă ne vom raporta la o clasificare a formelor de științificitate, așa cum este ea derulată În Logica „hamburgheză“. Printr-o insolită matrice bivalent-diadică, Joachim Jungius socotea, la vremea sa, că știința se derulează În patru moduri: (1) ex singularibus de singularibus - de la singular la singular, sub chipul experienței singulare; (2) ex
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de cunoașterea integrală a acestei realități. Cercetarea calitativă, apărută în cadrul tradiției pozitiviste, tinde să modifice canoanele științei pozitive, chiar dacă utilizează metode și date cantitative. - Acceptarea punctelor de vedere (sensibilities) postmoderne. Cercetătorii calitativiști sunt atașați poststructuralismului și postmodernismului. Ei resping criteriile științificității pozitiviste și caută criterii alternative pentru evaluarea activității lor de cercetare (verosimilaritatea, emoționalitatea, responsabilitatea personală, credibilitatea, praxisul politic, textele mai multor voci și dialogurile cu subiecții). Unii cercetători, mai toleranți, acceptă că metodele pozitiviste conduc și ele la cunoașterea societății
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
preocupă de raporturile dintre oameni sau de atitudinile lor față de cunoștințe și instituții îmi pare lipsită de obiect" (Moscovici, op. cit., p. 62). Se va vedea că dezbaterea pe această problematică se dorește în același timp cumpătată și polemică. Sub hainele științificității, lucrările centrate numai pe cogniție atenuează sau eludează valoarea antropologică a teoriei RS accentuîndu-i exclusiv controlul metodologic. Noțiunea de RS se dovedește a fi de o utilitate centrală. Într-adevăr, stimulii, externi în programele de studiu S-A-R, sînt reintroduși în
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern, precum în cazul campaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
înnoirii la nivelul vieții religioase. În ce măsură, însă, o asemenea nevoie poate periclita sau nu o așezare religioasă, în structura sa interioară, rămâne să analizăm în continuare. O cercetare minuțioasă, obligată să se detașeze atât de ceea ce s-ar putea numi "științificitatea" inovatorilor, cât și de "ortodoxia" habotnicilor, are menirea de a stabili cu claritate rostul și în special limitele acestei înnoiri 1. Ceea ce se omite cu bună știință este tocmai îndreptarul infailibil în materie de "actualizare" a Ecclesiei, îndreptar care evită
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]