13 matches
-
14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului EMINESCU- OMUL MOTO: „Atâta să nu uitați: „ că el a fost un om viu,/ viu,/ pipăibil cu mâna.// Atâta să nu uitați: / că el a băut cu gura lui, - / că avea piele/ îmbrăcată în ștofă. // Atât să nu uitați, - / că ar fi putut să stea/ la masă cu noi,/ la masa cinei celei de taină//“ NICHITA STĂNESCU Trebuie să-l coborâm pe Eminescu pe pământ de pe soclul creat de critica literară de la Maiorescu și până
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Viata_lui_mihai_eminescu_intre_mistifi_ion_ionescu_bucovu_1355472177.html [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
fost o probă imposibil de trecut nu este pentru Șerban Foarță decît un bun prilej de a-și testa capacitata de a realiza filigrane poetice. Explică, în stilu-i inimitabil, autorul, în Nota din deschiderea volumului: Cît despre îngustimea strofei (,a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - ŤPatul lui Procustť nu-i atît o probă de masochism, cît una de ingeniozitate". Tematic, poemele se adaptează
Rime la gazetă by Tudorel Urian [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
i (ĝardeno [geardeno] = grădină ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb) j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = și) ĵ = românescul j (ĵargono [jargono] = jargon) ŝ = românescul ș (ŝtofo [ștofo] = stofă) u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
ai poemului”. „Drumețul incendiar” este o proiecție a autorului însuși, piromanul care lasă în urma sa ruinele fumegânde ale artei convenționale, hrănită din procedee retorice ieftine și din stereotipii. Îndemnând „camarazi poeți, ajunge/ [...] destul am mirosit pudic rozele/ purtând ghetele cu ștofă ale poeziei clasice”, poetul revoltat întrezărește în cenușa vechii literaturi, „pasărea măiastră a cântecului nou”. În cheie suprarealistă, noua estetică este pusă sub semnul „eliberării”, a desființării constrângerilor de orice fel, iar manifestul Critica mizeriei (1945) pledează pentru „PERMANENTUL EFORT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită din zăbunul lui, cusut cu desenuri de plapumă, într-o ștofă imprimată cu motive de șaluri, îmi păru mireasma bunătății, și împărechierea mi-a rămas până azi, evocându-mi, cu mirosul oilor și al căciulilor, făptura pierdută de mult în pulbere și cenușe a turcului Ali. Sînt douăzeci și patru de ani de
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
sumar au apărut inițial în revista ,Dilema veche", iar succesiunea lor în carte e, în principiu, una cronologică. Vom citi și vom vedea; numai că poetul ține să atragă atenția și asupra îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un fragment tipic pentru
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
fricii, pe "morții de frică" nu-i pomenește nimeni decât ca să-i batjocorească. Și sunt socotiți, de către supraviețuitorii cinici - și pe drept cuvânt, din punctul lor de vedere -, niște lași, pe deasupra și nepricepuți în exploatarea circumstanțelor profitabile eroismului, lipsiți de "ștofă de eroi". Mă hotărâsem să nu mă duc să-l văd nici după ce a fost expus, ca un obiect de preț, în holul Ateneului Român. Și am rezistat în hotărârea luată până în noaptea premergătoare zilei funeraliilor. La miezul acelei noopți
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul lor, în triplu fir. Coboară un costume-cravate, ștofă fină, bleumarin cu dungulițe albe, discrete. Scurt conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană/ magrebină, îi cunoaște
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
cine știe ce budoar ochii umflați ca sarmalele. Alte nenorocite, care umblaseră-n pantaloni vărgați, speciali pentru demoazele, prir grădina Cișmegiului, făcând reclamă astfel croitorului viziona: Ițac (ce se alesese și el cu acea ocazie cu vitrina spartă și valur întregi de ștofă furate de pe tejghele), fuseseră aproape înecate în lac de matroanele ce se promenau pe acolo și de ofițeri, pe când polițaii se țineau cu mâinile de burtă de râs. Curând însă marea butaforie fu dată la o parte și defileul își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și alte șmacherii am agonisit ceva. Un apartament propietate personală mobilat la cele mai rafinate gusturi, un automobil de fabricație românească pentru care numai mită am oferit zece mii lei...! Ce să mai vorbim... Pe desupra, multe costume de haine din ștofă englezească comandate la Casa de Modă, În timp ce nevasta câteva haine de blană să nu mai vorbim de bijuterii...!!” Dar să știi mă băiatule, voi deschide multe uși Încercând să vin Înapoi...!” „Mușcă-ți limba...!” - vru să zică Tony Pavone dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înconjură. Vedetismul este exclus în cazul unui scriitor autentic. Confruntarea cu cei mari survine, pentru un tânăr aspirant, citind și căutând. Rareori impactul fizic duce la o bună cunoaștere, deși nu e lipsit de interes să îi pipăi unui scriitor "ștofa" la o întâlnire de gradul trei. La început (pe care nu-l pot data nici cu carbon 14), nu am fost preocupat de modele, pentru bunul motiv că nu mă credeam un viitor scriitor, iar un scriitor în carne și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire. Părul descrețit de umezeală atârna in jos. Aceleași cauze le produceau efecte contrarii. Era multă expresie în acesle aspecte. Dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]