5 matches
-
nr.1. 3 Vasile T. Doniga, Folclor din Maramureș, p.179, strigătura 511, Editura Minerva, București, 1980. 4 Maria Ciuberea, Săliștea Sibiului, 1974, zicere de legare pentru dragoste. 5 Țâpuritúră, țipurituri, s. f. (reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. - țâpuri + suf. -ătură. Cf. DEX, Editura Academiei Române, București, 1975. 6 Leca Morariu, De la noi. Povești, poezii și cimilituri populare, p.33, povestea Cel mai mic, cel mai voinic, Editura Minerva, București, 1983. 7 Jean Chevalier, Alain Gheerbrandt, Dicționar de simboluri, III
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
maistrul" Ruben lui Dionis), simți acea energie, pe care o dă doar impulsul dansului, care îți suspendă deasupra clipei "greutatea impusă de trecătorul corp omenesc" (Sărmanul Dionis). Dacă în aceste momente, de iureș energetic din horă, dansatorul simte nevoia să "țâpurească", să "chiuie", am spune că cel prins în roata elementelor la M. Eminescu are puterea întrebării: "Cugeți tu, pământ?" (Memento mori). O întrebare care devine un oratoriu al pulberii. "Peirea lucrurilor are loc, în conformitate cu necesitatea, în același (element) din care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
legile intransingente ale ospitalității locale!- el începe să cânte. Dar de ce-ar cânta singur, închis în casă? Hai afară - e doar duminică -, oamenii sunt pe stradă, nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile până le făcea să pară de câteva ori mai late decât erau și cânta, urmat de ceilalți ca de un cor al sclavilor: "Coborîi din tren în gară,/Nu găsii o budă goală./ Hai nu și nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dumnezeu și ascuns în noi Fericirea de a fi Ion Mureșan, cu ce altă fericire ar putea fi comparată? Pe asta de unde ai mai scos-o? Oricum "fericirile" nu se compară. Este o strigătură în Maramureș, una pe care o țâpurește adesea Mihai Olos: Cât îi muntele de-nalt/ Tot mai nalt îi celălalt!" Spune, rogu-te, primul vers dintr-un poem pe care l-ai dedica orașului Cluj... Am scris două poeme dedicate Clujului. Într-unul era vorba despre tata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]