1,887 matches
-
și cu “porcul în curte și cu slănina de pe el în pod” adică și “marxist cu brandul flamboaiant și generos încasator de critici”! Nu era nevoie să răstorni iarăși hirdaul cu ipocrizie, să te chinui cu “coșuri de gunoi”, să pui în scenă toată mascaradă asta!Puteai să declari simplu: E blogu meu, nu-l mai primesc pe Codruț decît dacă îmi dedică o oda în metru antic. @D-le N Răducanu deghizat în anonimus Bucurenci v-a satisfăcut dorința. Blogu e curat
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din Iași ( Cine ajunge sus, la fix) sau la Studioul Casandra (de mers în pustiu). Felul în care este alcătuit volumul, etapele pe care le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
album de la care va fi pornit autoarea cîndva (urmele adolescentine i se mai văd precum florile uscate între filele unei cărți), e înlăturată cu metodă, repudiată cu voința dobîndirii unui orizont "matur", a unei libertăți de mișcare ostentative, care să pună în scenă o dezinvoltură a feminității în floare. Masculinul și femininul nu mai alcătuiesc reperele unei relații sentimentale, ci ale uneia meditate "la rece". Postura cogitabundă înlocuiește fiorul idilic, banalul suspin obștesc, în favoarea unei intenții de afirmare personală, pe "un drum scris
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Dumitru Chioaru e un inadaptabil blînd, pudic, un învins livresc. Impactul d-sale cu lumea are un caracter melancolic, ergo acceptabil, scutindu-l de marile rupturi, de crizele care, izvorînd din condiția ființei, o distorsionează chinuitor. Conflictul pe care-l pune în scenă e o îndepărtare de lume de factură elegiaca ("Departe departe de lume/ frumoasă lume cea mai frumoasă" - Nenumărata iarbă), un regret domol ("Cu privirea-n oglindă/ viața e o dragoste regretată" - Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
sale raportabil la Arghezi. Într-adevăr, ca și la autorul Florilor de mucigai, creația sa purcede dintr-un simțămînt de insuficiență a spiritului. Contrar misticilor care se despart de materie, Liviu Georgescu mizează pe materie, mai bine-zis pe revolta acesteia, pusă în scenă sub unghiul unor dizarmonii mergînd pînă la stridențe, al unor coliziuni ce sugerează o criză mergînd pînă la catastrofic. S-ar zice că e un complex de inferioritate al lumii fenomenale, oglindindu-l pe cel al spiritului. Rebeliunea materiei nu
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
mâncat - "Kottcottlets". E un fel de mâncare nou. Și o a treia limbă - a treia, deoarece ei au aici english și scottisch, iar acum au "Kottish"." Sau Berkeley, 3 decembrie 1967: "Pentru variație predau la cursuri pe greci, iar vara pun în scenă Oreste de Euripide cu coruri happening, cu două fragmente scoase din film, (războiul și demonstrațiile), cu Elena pe trapez, Pilade pe motocicletă și toată harababura pe treptele Casei Albe din Washington... Cronicile din presa londoneză cu privire la Cum vă place s-
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
interpretează literal sintagma "orașul furnicar" și are dreptate pentru că Berlinul acelor ani trecea într-adevăr prin niște schimbări cu totul excepționale. Populația cunoscuse un salt fără precedent. Transportul era revoluționat. Se construia enorm. Toate această revoluție avea și urmări nefaste, puse în scenă cu umor de Ilina Gregori: "Dar nu mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona cu imaginația cititorului, care și-a consolidat deja părerile (riscul pe care și-l asumă și un regizor care pune în scenă un Shakespeare arhicunoscut: știm deja piesa pe dinafară din lecturi, i-am făcut demult propria regie). De pildă, eu nu pot citi acele mourantes violes din Apparition altfel decât ca pe tot mai stinsele instrumente grave, cu ecou tot mai
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
fost montată la noi pînă acum. Cunosc cîteva arii de pe vremea cînd nu-mi deslipeam urechea de pe Radio România Cultural. Într-un fel m-am mirat aflînd că regizorul Mihai Măniuțiu, invitat la Opera Națională din București, a ales să pună în scenă această partitură, nici foarte cunoscută, nici prea spectaculoasă, cu un libret deloc ofertant. Povestea lui Michel Carré și Eugene Cormon (nu este menționat în programul de sală cine anume a tradus libretul în limba română), destul de inconsistentă și de neînchegată
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Am făcut această poate mai lungă introducere pentru că momentul este unul de referință din istoria teatrului față de care, inevitabil, se pot face raportări. O încărcătură psihologică plutește, de asemenea, asupra creatorilor care, după treizeci de ani, s-au hotărît să pună în scenă piesa lui Gogol. Este vorba despre regizorul Claudiu Goga și trupa Teatrului Național din Craiova. Absolvent la clasa profesorilor Valeriu Moisescu - Mircea Cornișteanu, de o maturitate și o modestie atipice pentru generația lui, dar și pentru timpurile artistice învolburate pe
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
week-end, îmi ajunge o sîmbătă și o duminică; cînd mă saluți, nu încerca să-mi intri sub piele, zi-mi bună ziua! Atît!" învățătoarea, doamna Popa, ar putea fi un simbol al felului în care scriitoarea Irina Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De cele mai multe ori judecățile pleacă de la un fapt de viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Nicolae Manolescu Am ținut într-un an, la facultate, un curs special Caragiale. Văzusem cu cîteva zile înainte spectacolul cu Noaptea furtunoasă pus în scenă de Alexa Visarion în fosta sală Comedia (astăzi Odeon). Pentru cine nu l-a văzut, precizez că regizorul lua în serios remarcile din text referitoare la faptul că jupîn Dumitrache tocmai își repara casa aflată la mahala, pe o uliță
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
prin care a pus la dispoziție scena și trupa ca poligon de încercare pentru un grup de regizori tineri, cărora li s-a acordat posibilitatea de a propune ce piesă vor, de a-și alege distribuția și de a o pune în scenă fără nici un amestec din afară. Nu toate piesele sunt grozave, spectacolele văzute până acum nu sunt egale ca valoare, nu toți actorii se simt bine în ambianțele propuse de tinerii directori de scenă, dar cele mai bune montări sunt unite
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
mi-a plăcut în copilărie: unul cu amazoane, în care vedeam femei ieșite din mitologie, luptîndu-se între ele, dar și împotriva bărbaților. Îmi plăcea să mă joc cu păpușile ca să le deghizez, să le coafez, să le îmbrac, să le pun în scenă. Aveam o fascinație pentru artificiu, pentru transformări, și-mi dezvoltam un adevărat temperament de Pygmalion. Azi îmi dau seama că 8 femei nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
Iordache, fostul director al Teatrului, și Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat și au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism și anvergură noilor tendințe ale mișcării de teatru pentru păpuși și marionete. Aici au pus în scenă Silviu Purcărete și Ion Caramitru, de pildă, spectacole cu succes de public, remarcate de critica de specialitate, spectacole invitate la multe festivaluri internaționale. Spectacolul-emblemă, totuși, în acești doisprezece ani care au trecut din 1990 rămîne Adunarea păsărilor a lui Cristian
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
de la Loire, Franța, spectacol invitat; Îngerul electric de Radu Macrini, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Act; Regele moare de Eugen Ionescu, la Theatrum Mundi în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză; Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, pus în scenă de Felix Alexa la Teatrul Nottara; Flacără albă, flacără neagră (Dybbuk), adaptare a regizorului David Zinder după S. Anski care a făcut spectacolul la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj; Made în România, un spectacol de Dan Puric la Centrul
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei")". Se află aci notele unei cruzimi ostentative, ale unui nihilism somptuos prin excesul său decorativ, pandant oarecum al triumfului stilistic cioranian. Marile spirite românești se întîlnesc. E o "răutate" atît de abil pusă în scenă, încît apare protejată de însăși enormitatea ei. Gratuitatea îi oferă un alibi, precum în destule propoziții ale celui ce-a semnat Ispita de-a exista, o salutară translație în utopie. Dar "demonia creației divine" pe care i-a fost dat
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung să fie puse în scenă și în România. Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat și cele 14 scene ale sale se înscriu în tradiția teatrului absurd marca Vișniec, în care apocalipsa vine pe nesimțite într-o lume ruptă între mercantilismul nici măcar conștient și
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
dintr-o altă scrisoare, datată 6 decembrie 1835, adresată de această dată lui Pogodin. În primăvara anului următor, textul este tipărit, apoi, la 19 aprilie, piesa vede luminile rampei la Teatrul Aleksandrovski din Sankt Petersburg, iar la 25 mai este pusă în scenă la Teatrul Mic din Moscova. Se știe scandalul ce a urmat, ca și reacția lui Gogol, păstrată pentru posteritate tot într-o scrisoare, destinată se pare lui Pușkin, dar netrimisă, scrisă chiar după premiera de la Moscova. Pe lângă detaliatele argumente prin
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
înșivă râdeți!..." Teatrele nu vor ține cont de această revizuire și piesa va fi jucată până în 1870 după versiunea primă din 1836. Odată atinsă expresia deplină a textului, din punct de vedere literar, rămânea ca acesta să fie și bine pus în scenă de către regizori și actori, de aceea Gogol scrie în 1842 un Avertisment pentru cei care ar voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
La sfârșitul anilor ’50 sunt editate la Cartea Rusă Operele lui Gogol în șase volume purtând semnătura unui colectiv de traducători. Primele traduceri suferă - firește - de cunoscutele stângăcii ale începuturilor. Versiunea lui Sică Alexandrescu tradusă cu intenția de a fi pusă în scenă în 1952 (cu Radu Beligan în Hlestakov) se resimte de o oarecare neglijență în traducerea detaliului, precum și de un reducționism, în sensul traducerii libere, pe înțelesul spectatorului, a unor sintagme ce ar fi necesitat note explicative. Firește, unele din aceste
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
primul titlu. Andreea Bibiri, tînără actriță a Teatrului Bulandra, a fost nominalizată anul trecut pentru rolul Sonia din Unchiul Vania, alături de Valeria Seciu și Rodica Negrea. Oana Pellea avea treizeci de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
Muzeului de Artă din Craiova, adresată artiștilor sticlari gorjeni Valer Neag și Mihai Țopescu, de a deschide o expoziție personală într-un spațiu deosebit de generos, nu atât ca întindere cît mai ales ca prezență arhitectonică. Propunerea, îndelung meditată, a fost pusă în "scenă" de cei doi protagoniști cu mult profesionalism. De la lucrările prezentate de fiecare și până la spațiul destinat pieselor respective, totul a fost în prealabil gândit și bine premeditat. Ei și-au regizat spectacolul expozițional pe o axă simbolică: SACRU-PROFAN, astfel încât identificarea
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
secvențe. La Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice și chiar auto-ironice. Ceea ce bunul gust ar cere să se discute doar în particular, Miller pune în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur, alături de June sau de Anais Nin, precum și scurta sa ședere în Grecia, alături de Durrell, l-au marcat profund
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
preia conducerea și puterea. Nu se lasă pînă nu pune în aplicare și planul cel mai important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra, cu o distribuție sonoră, dacă i-aș aminti doar pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Dana Dogaru. Din păcate, montarea n-a avut parte nici de o premieră cumsecade
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]